Justin Pârvu, dăruitor de har
Motto:
“Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….
Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii şi cu brazii! De ei suntem legaţi nu numai prin pâinea şi existenţa pe care ne-o dă muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele moşilor şi strămoşilor care dorm în ţărâna lui! Toţi părinţii noştril sunt aici.Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întrega noastră istorie, cu fapte bune şi rele , aici stă îngropată…
Moartea nu anulează şi nici măcar nu simplifică lucrurile şi faptele, vorbele sau gândurile noastre de aici de pe pământ, ci le complică, implicându-le în veşnicie…”
(Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol.2, pag.130-131)
Întâlnirea cu bunul părinte Justin Parvu, şi darul primit la Petru Voda, cartea “Mărturii ortodoxe”, avându-l ca autor pe Arhimandrit Cleopa Ilie, mă determină din nou să revin în lumea celor care prin lumina Cuvântului Dumnezeiesc au făcut din strămoşii noştri adevaraţi trăitori ai mesajului divin.
“Cade-se celui ce învaţă şi nu face, ca, ruşinându-se de cuvintele sale, să înceapa şi el a lucra într-o bună zi”. (Sf.Ioan Scararul)
Părintele Iustin Pârvu, un om al jertfei, al dragostei faţă de semeni şi naţie. Nu l-au putut schimba închisorile comuniste. În rugăciune a găsit forţa, puterea de a merge mai departe, ca ziditor de suflete, ca om al faptei în slujba poporului său.”Credinta este moarta fara fapte si faptele fara dreapta credinta sunt moarte !”(Arhimandrit Cleopa Ilie-Marturii Ortodoxe)
La Sfânta Mânăstire Petru Vodă, duhovnicul românilor, răbdător, şi blând deschide o fereastră pentru fiecare, prin rugăciune, şi cuvinte de folos.
Un adevărat apărător al credinţei ortodoxe străbune, un iubitor de neam, preocupat de “vremuri” , îndemnându-ne mereu spre “lumina”, în căutarea mântuirii, fără teamă, purtându-l în noi pe Hristos, rugându-ne neîncetat la Măicuţa Domnului.
“Dacă vom ajunge să ni se impună condiţii străine adevărurilor noastre de credinţă, Biserica neapărat se va rupe. Arta vrăjmaşului este de a împărţi, divide şi stăpâneşte. E un principiu valabil dintotdeauna. Nici cei 12 apostoli nu au rămas în unitatea lor de la început, pe unul l-a dezmoştenit diavolul. La crucea lui Iisus au rămas Maica Preamilostivă şi alţi vreo câţiva, restul s-au risipit, au fugit. Până şi Petru a fost reîncadrat între apostoli. Aşa este şi la ora pe care o trăim. Vremurile sunt mult mai grave acum, pentru că atunci mai exista o şansă de revenire, cum s-a şi întâmplat de altfel. Acum, însă, nu mai e nici o şansă: ori Hristos, ori Satana! Până acum mai mergea, cu carnetul de partid, renunţai la el, mai cu steaua în cinci colţuri, mai cu crucea, dar de data asta nu se mai poate aşa. Acum e tranşant: ori 666 şi cardul, ori crucea! De-acum se alege şi urmează un creştinism adevărat şi un anarhism cu totul lepădat. Aşa cum ne întreabă la botez: „Te lepezi de Satana şi de toate lucrurile lui?” „Mă lepăd de Satana şi de toate lucrurile lui”. Iată că acum se împlinesc nişte făgăduinţe ale tale, puse deoparte mai de demult. La călugărie, în faţa altarului, iarăşi te întreabă: „De ce-ai venit, frate? Din vreo silă sau din vreo nevoie?” „De bunăvoie am venit, Părinte”. „Dar nu ştii că ai durere, ai necazuri, ai amărăciune, ai luptă, ai crucea lui Hristos?” „Cu ajutorul lui Dumnezeu, da, Părinte”. Ce avem noi creştinii şi monahii care trăim în acest gând frumos al Maicii Domnului, ca să ne putem împotrivi vrăjmăşiei care s-a ridicat împotriva noastră? Să nu ne temem de zilele acestea care sunt cele mai favorabile pentru spălarea şi dezbrăcarea noastră de omul vechi şi îmbrăcarea întru Iisus Hristos, Domnul nostru. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine! E un prilej de fericire, ca să ne luminăm şi să ne întărim pe calea mântuirii”.(Pr . JUSTIN PÂRVU)
2007
(Mariana Gurza, Destine umbrite, Ed.Atticea, Timisoara, 2008)
Acum când cerul a mai primit un rugător, pentru noi, pentru Neamul Românesc, amintirea Părintelui Justin mă copleşeşte. Un voievod al Neamului ce ne-a lăsat cuvânt de folos pentru azi, pentru mâine…
Dumnezeu să-l aşeze în cortul celor drepţi!
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Mariana Gurza
Foto: “Precum în cer, așa și pe pământ” – Cristina Nichitus Roncea
