Florin Nan: O noapte de priveghere voievodală
Hristos s-a Inaltat!
Dumnezeu atunci cand daruieste o face indesat, clatinat si cu varf!
Astazi la pranz, m-am intors acasa coplesit de drum, de caldura, de oboseala dar mai ales de Harul Lui Dumnezeu, revarsat peste noi toti cei prezenti noaptea trecuta la Manastirea Petru Voda, in preajma trupului cu aspect de sfinte moaste al Parintelui Iustin Parvu.
Nu am avut ocazia sa-l cunosc pe Parintele Iustin cand traia pe acest pamant trecator, dar am primit marea binecuvantare sa-l vad macar acum cand deja fiinteaza in Viata Vesnica. Ne-am luat “la revedere” de la cel care oricum nu ne paraseste, ci are mai multa putere in rugaciune si trecere in Fata Lui Dumnezeu pentru noi. Si totul a decurs treptat… Dupa un drum de vre-o sase ore de la Ploiesti , facut impreuna cu Afro la volan, cu doamna Flori in spate, toti la invitatia si cu masina Andreeei Bandoiu,am ajuns pe minunatele plaiuri nemtene, unde in urma cu peste douazeci de ani un parinte trecut prin prigoana inchisorilor comuniste, a avut curajul sa ridice un Sfant locas de inchinare Domnului, ce nu peste mult timp a devenit atat de cunoscuta Manastire Petru Voda.
Pe Parintele arhimandrit Iustin mi-l aminteam doar din inregistrari video sau din fotografii aparute pe internet…
… iar acum aveam ocazia sa rostesc o scurta rugaciune in gand, aproape de trupul sau adormit intr-u Domnul, … care deja se auzise ca a izvorat mir. Nu stiam cum sa iau aceasta vorba care umbla pe diverse canale de comunicare , dar intre timp Dumnezeu cu multa delicatete ne pregatea pentru cee avea sa urmeze.
Asezati la randul format pentru a ajunge in Biserica mare unde era depus parintele, dintr-o data am vazut cum se straneste un freamat incarcat de emotie printre oameni… Isi facuse aparitia discret , pentru o ultima intalnire pe acest pamant cu cel ce ne stransese pe toti acolo, Parintele Proclu … un pustnic dorit de multe suflete insetate de dor dumnezeiesc… ajutat sa mearga, nu se menaja sa imparta binecuvantari celor prezenti, iar cand dupa cateva momente de ezitare si rusine am ajuns si eu in fata dansului, i-am simtit mana plina de har atingandu-ma de trei ori pe cap insotita de cuvintele spuse intreit si ele cu glasu-i slabit “Maicuta Domnului“… si imediat cum am indraznit sa sarut aceasta mana daruitoare, am fost inundat de un miros minunat de sfintenie… Am zis “eee, parintele umbla mult cu mir si tamaie“… si asa si e, dar si florile asezate in buchete sau coroane pe langa zidul Bisericii parca raspandeau un miros mult mai nepamantesc.
Inca de pe drum, din masina, chiar daca gura vorbea singura spunand glume mai mult sau mai putin inspirate, intrerupte la un moment dat de poezia Imn celor cazuti de Valeriu Gafencu ce am rostit-o cu glas tare si i-am dedicat-o Parintelui Iustin, ma gandeam ca odata ajuns in fata lui cu siguranta voi putea sa-i sarut si mana care a impartit atatea binecuvantari , lucru ce nu-l mai facusem nici o data cu o persoana decedata.
Gandul a fost adevarat , pentru ca, odata intrat in Biserica, valurile de mireasma de mir ce ne invaluia pe toti, prezenta duhului viu la Parintelui…
ce cu siguranta ne proteja, ne randuia si ne iubea pe toti, m-au facut ca pe langa Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce aflate acolo sa sarut cu dor nestiut si mana sfanta a Parintelui…… ce se ruga pentru intreg neamul romanesc.
… Si Parintele nu era singur … pe langa noi toti, mai erau in mod nevazut si sfintii ai caror moaste facatoare de minuni parintele le adusese pentru cinstire in acest sfant locas, si care Il marturisisera pe Dumnezeu fie prin manastiri , fie prin luptele impotriva paganilor cum era cazul Voievodului Martir Mihai Viteazul , fie prin inchisorile comuniste. Si ca marturie a celor ce si-au jerfit viata pentru apararea credintei in Hristos, am vazut la loc de cinste cum ridicase o troita in memoria luptatorilor Ion Mota si Vasile Marin care au luptata pana la moarte impotriva invaziei comuniste asupra unui popor frate crestin.
Aerul rece al noptii ne amintea ca ne aflam in inima muntilor Moldovei, iar sunetul de toaca urmat de cel de clopote ne-au adus Cerul pe pamant, coborat prin Sfintele Slujbe de noapte dupa tipicul manastirilor.
Frumosul paraclis a fost ocupat de credinciosi , si dupa o noua inchinaciune adusa Parinteleui, profitand de faptul ca nu se astepta mai mult de zece minute – un sfert de ora, m-am strecurat si eu la slujba printre mireni, monahii si monahii care urmau un obicei de veacuri acela de a duce in Fata Tronului Dumnezeirii rugaciunile celor trecuti potrivit obiceiului nostru crestin pe teancuri intregi de liste incarcate de nume si nevoi.
Buna idee! “I-a sa scrisem si noi pomelnicele si sa le dam parintilor sa se roage pentru noi!”
Dar cine sa se duca cu ele? Ca singur reprezentant al puterii barbatesti , am fost ales eu , care dupa ce am ascultat ingenuncheat impreuna cu toata suflarea pericopa evanghelica rostita in cadrul Liturghiei de noapte, am predat unui parinte calugar listele noastre cu nume dragi, sa fie purtate in rugaciunile sfinte… si nu mica ne-a fost bucuria cand, mergand spre cimitirul manastirii , am auzit prin statia amplificare ce umplea muntii de sunetul slujbelor, incepand cu numele Parinteleui Arhimandrit Iustin Parvu,… urmat de Prea Fericitul Teoctist,…. I. P. S. Bartolomeu Anania,…. Pr. Arhim Cleopa Ilie, ….Pr. Ilie Lacatusu… toate numele scrise de noi pentru a fi poemenite in randul celor adormiti , si care acum erau rostite cu glas tare de parintele slujitor chiar in alatar la Sfanta Masa, in fata Sfintei Cruci , in cadrul Sfiuntei Liturghii. Era un alt dar din partea gazdei noastre dragul nostru Parinte Iustin Parvu, care in mod tainic, de dincolo de granitele vietii acesteia ,ne binecuvanta si ne purta in rugaciunile sale cu sau fara stiinta noastra asa cum a facut-o intraga viata…
… Nu mai aveam nici o indoiala ca si noi cei trecuti la vii aveam parte de aceeasi atentie din partea parintelui slujitor, manifestata prin scoaterea miridelor ce urmau sa-si gaseasca locul pe Sfantul Disc alaturi de Mielul Lui Dumnezeu, Maica Domnului, toti sfintii si toate Puterile Ceresti.
Cu sufletele invadate de Bucurie, am mers in cimitirul manastirii luminat de stelele cerului si de candelele ingrijite la mormintele celor alesi de Dumnezeu sa-si gaseasca odihna in acest loc binecuvantat… Si acolo alta bucurie, alt dar… chiar langa mormantul Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, l-am gasit si pe al celui caruia eu mi-am luat indrazneala de a-i rosti o parte din versurile scrise in temnita comunista si nu numai, poartand semnatura de Radu Gyr… Asta dupa ce ma inchinasem si particelelor din sfintele lui moaste in Biserica mare a manastirii… Nu puteam sa las sa treaca acest moment fara ai rosti chiar acolo, lui si lor tuturor ce ne priveau nevazut Imn mortilor… Lumina Vesniciei ce i-a calauzit toata viata m-a facut sa ma intreb plecat de acolo , cate urme de daci ramasesera impregnate in acest pamant sfintit de inaintasi si pe care noi acum in calcam cu oarecare sfiala.
Dimineata a venit cu un nou moment emotionant si datator de bucurie , cand soborul de slujitori din paraclis au venit impreuna cu poporul Lui Dumnezeu prezent acolo , in Biserica mare unde i-au facut u slujba de poemenire celui ce i-a pastorit si iubit atatia ani.
Ne-am luat si noi pentru a treia oara “la revedere” de la bunul nostru Parinte Iustin Parvu, al carui trup adormit si cu aspect de sfinte moaste, era atins cu credinta si dragoste de cei prezenti fie cu bucati de panza, batiste sau vata, ca o binecuvantare pastrata material pentru tot restul vietii. Aveam impresia ca asa au trait, au adormit si au fost prohoditi toti marii nostri inaintasi voievozi, preoti, calugari sau oameni simpli care si -au pus intreaga viata in slujba Lui Dumnezeu si a neamului romanesc.
Am plecat de acolo odata cu revarsatul zorilor, avand in minte amintirea chipului bland al parintelui, imagine care ne-a urmarit tot drumul de intoarcere si cu darul lui Dumnezeu toata viata, transformata usor in plan material si spiritual in icoana celui care a fost si va ramane in veac voievodul ortodoxiei romanesti Parintele Iustin Parvu.
Pe el si pe toti cei adormiti intru Nadejdea Invierii si a Vietii Vesnice pomeneste-i Doamne, Tu in Imparatia Slavei Tale Sfinte!
Florin Nan – Pomelnic – de Zorica Latcu Teodosia
Asculta mai multe audio soundtrack
Va Multumesc!
Doamne ajuta!
Florin Nan
Sursa: Florin Nan
