„Libertate prin cultură” al lui HEDIR AL-CHALABI, efort merituos și în același timp necesar pentru o „schimbare la față” a literaturii românești.
Obișnuiți să vedem în oamenii de litere doar latura poetică, am ignorat vocația acestora de a experimenta și alte forme ale creației – în cazul de față, cel al lui HEDIR AL-CHALABI, a criticii literare. Surpriza celor ce vor citi vo-lumul de față constă în modul dezinvolt în care autoarea abordează tematici diverse și nu putem să nu remarcăm aici inerenta decantare intelectuală proprie oricărui om de cul-tură care-și apreciază corect valoarea.
Cu această nouă apariție editorială, HEDIR AL-CHALABI își demonstrează limpezimea și concretețea afir-mațiilor referitoare la cărțile alese spre analiză, urmărindu-și cu rigoare aproape matematică ideile și mai ales filtrând printr-o prismă personală lectura propriu zisă. Am fost în-doctrinați cu falsa superioritate a obiectivității criticii literare. Actualmente, însă, observ o detașare benefică față de „obi-ectivitate”, iar aici aș menționa cele două volume ale scri-itorului Viorel Mureșan („Colecția de călimări”, vol. I și II, și poate vor mai fi și altele) în care acesta nu dorește să di-sece „la rece” operele unor autori, ci le transferă în arealul minții și emoțiilor proprii. Deci – un fel de paralelism critic, dar unul mult mai potrivit contemporaneității. Acest substrat discret (deocamdată) tinde să devină un fenomen de actu-alitate iar în siajul acestuia se înscrie și „Libertate prin cul-tură” al lui HEDIR AL-CHALABI, efort merituos și în același timp necesar pentru o „schimbare la față” a literaturii ro-mânești.
HEDIR AL-CHALABI nu-și pierde tensiunea ideatică nici vorbind despre Oscar Wilde, nici aplicându-se pe coor-donatele unor lucrări științifice cum ar fi „Mari succese ale unor branduri renumite” de Matt Haig. Acest fapt ne în-deamnă să o vedem pe autoare ca pe un spirit viu, mereu în căutarea cunoașterii, de orice fel ar fi ea, iar vastele întinderi ale culturii mondiale sunt exact terenul potrivit pe care poate excela. De aceea s-a afirmat, referitor la o altă carte a sa, că literatura română s-a îmbogățit cu încă o prezență remar-cabilă pe care nu avem dreptul s-o ignorăm.
Redau în încheierea rândurilor mele un fragment din primele pagini ale cărții, extras dintr-o cutremurătoare dar exactă „spovedanie”: De cărți trebuie să te îndrăgostești… trebuie să existe chimia între tine și hârtie. Trebuie să o adulmeci când întorci fila din carte, să o asculți, să o pipăi… apoi trebuie să o savurezi, să îți ții respirația când începi no-ul rând, să suferi cumplit de nerăbdare și de tristețe… de im-paciența pentru a ajunge la final și de mâhnire că se va sfârși la un moment dat. Trebuie să fie grea desprinderea. Se impune să existe o așa dragoste, încât să pătimești când nu o atingi.
Succes pe mai de departe, HEDIR AL-CHALABI!
Ștefan Doru DĂNCUȘ
(Prefață la volm. Libertate prin cultură de Hedir Al-Chalabi. – Editura Singur, Târgovişte 2013)
