George Anca: Naufragiu Baudelaire
George Anca
NAUFRAGIU BAUDELAIRE
Pentru Alexandra
*
Stăpânește-mă, limbă, nu mă muscăli, când ți-a fi mai greu de chin, să fii ca mine străin, să te văd umblând pribeag, în opincă și toiag, cerând milă de la prag.
16 (28) mai 1812: Prutul, din locul unde acest râu pătrunde în Moldova până la întâlnirea sa cu Dunărea, apoi pornind din acest loc, țărmul stâng al acestui din urmă fluviu până la Chilia și până la vărsarea în Marea Neagră, vor face hotarul celor două împărății.
(2002). Conferința plănuită pentru 15 ianuarie, cât n-ar putea fi tăcută, bine, oarecare inrostire / decomunicare. Zăpada lunecă de pe tabla foișorului. Să juri, n-ai cui, măcar și poruncile de sub alt cer. Rupt de India, rupt de Ierusalim, ce suflet m-o mai sufla. Deocheate și sursele antropologice, din noi în nenoi. Găsește imnul de la 1877, de-l cântară la Plevna, prin curcani, inventează-l. Cuvintele nici nu le scriu, le folosesc, cum și noi suntem folosiți. De n-aș glumi. Bine din Aldine, Moța și Marin, crimele de față. Inocenția Sturges, arheologul în ceață. Mithra – Christos în Kashmir-Ierusalim, prea persoană. Milton, că deodată cu tatăl, preluciferic. Gambinio, sacrificiu spre un avantaj. După 50 de ani, m-a recunoscut după mers.
Prea multă lume (re)vine ca spre a ne ucide comic, la timp. Pe compliment-complement. Ce pierdere embolică s-o ascunde. Trimis al libertății de sine prin inițiere să-i zicem argheziană.
Nici singur în Cărăstău, poate în Timiș mai la verde. (5 mart) Precum n-ar pleca și n-ar sosi niciun tren în gara ființei noatre, și aia, nemutată, ar fi perpetuu pe-un destin concomitent.
India, dacă nu răspunde, Kashmir, cu fostul institut filosofic Indira-Margaret, poate umiditate, hai, Jane, într-o oră, să vezi și cartea, și să văd unde înghesui pe-ale mele. Se judecă fondul la curtea de apel, schimbare de procedură, din 2000. Nimeni n-ajută cu nimic. Cine știe nu spune, ori au rupt contactul cu realitatea. Ocuparea a fost în scop militar, nu era translativă de proprietate, nu e titlu, înseamnă că se întoarce ilegal naționalizată.
*
Tokyo. Mai fiece concept, o sabie. Mă aflu într-o călătorie corporală. De unde și ochii, de nu înmormântarea tatei, când țara ta poate să respire în septembrie 2002. Norii ăștia m-or fi recunoascând. Nu ne rupsesem din pumnii struțului. Nu ne-am opri din marea aventură nici morți. Nu mai are nimeni nicio putere.
Alura voastră pe mine mă deznădăjduiește, oricine-ați fi, izvorâte din vulpea soarelui. Îmi ești Sicilie până la moarte. Piesă de-aș scrie, mi-aș și juca-o, fata asta o știe pe-a lor. Din transă în transă cu pește în poala oceanelor. Dacă noi am fi cuvintele noastre.
Miez de ispită a reacapara plaja plata de-a sufletul tinereții eternizarea vitalității proprii prin canibalizarea simbolic plagiatoare a celuilalt am pastișat și eu ucideri alter-ego fizicalitatea sunetului cosmic om
Sandule, te citeam ieri ca pe-un japonez, reversible archetypes, mutilare regeneratoare prin retragere înainte de regenerare a entității paracorporale. Reîncarnarea n-ar fi a trupului prezent, mișcând, gândire în trup cu veleitatea patimii, timp acorporal, acreat. Barba mi se cațără după arsenic. Antropologia părului creț. Animale și plante, prelungiri ale trupului omenesc, întrucât dispariția omului ar salva celelalte specii. De nu l-or fi omorât ăilalți pe Satyavrat, așa și cu românii, vreo discreție, sunt ceva mai englezi ca japonezii.
Mă voi mișca pe pământ, și încă al Japoniei, cu vulcani. Peștele îl privisem cu ochii lui Shiva. Trup tradițional, trup postmodern. Cât să nu ne mai fie frică de apă. Arăt carbonizat de becul-vulpe-lună. Mai ajunsesem noaptea în Mauritius. O încondeiem de lemn, s-o cumpere ăi din Seattle.
Vine vorba de ritm, superstiții (ne)strângătoare de gât, luna ți-o apune ca orice halucinație. Soare pe dreapta, fostă lună, ca-n Eminescu, spre a nu-l actualiza japonez. Bizoni niponi, nizoni biponi. Sfârcul lui Fuji. Musashimaru bate.
Săbii surâzătoare. Tehnologia râde. Expresia operatică dă în rictus-scumpete. Dirijorul chiar plânge. Așa și Tokyo, din cătun de pescari, citadelă stelară. Sabie no, no ho. Surâsul, o yoga-evantai. Prospectul Florența. Mi-a părut bine de ciori. Tot se plânse cu mine Chie Nakane de izolarea Japoniei. Obsedată sabie de altă sabie. Copacii imitând umanitatea grațioasă. Sine-le shinto, Hie și maimuțele asemănătoare.
Ne strângem într-un pas al aerului din noi, ne-am tot apleca dinaintea dumitale, pe scară, Confucius, văd că sui la Hie, confuzie nedemnă de un cititor al lui Blaga. N-am întâlnit nicăieri atâția români ca în Japonia. Kanasawa, mai Gigel ca Otoro, la a cărui mână voi mai putea fi deseară, la banchet – fără loc, însă plătit – banul și gata, când cu Edo, un milion. Îl întrebasem ce zice de conceptul de rasă, că nu există, dacă e voie să expui țeste, că da. Japonie, iubește-mă și pe mine. Dragă mi-era lumina cireșelor din coastă.
Ulrich fu condamnat la moarte în Pataya pentru bordeluri, de nu profanarea câinilor noștri, avem surplus de profanatori, înșine magnet de pe lume, o rezervație de profanare, maica leprozeria lui Lebedev și armata a 14-a a lui Lebed, tocmai înșiruită de Ilașcu. Nimeni să se recunoască bătut, atunci nici eu, samuraiule. Dacă aș damblagi acum, aș rămâne japonez. Arrigato gozaimasu.
*
Nouă, nu veche, vouă, nu nouă. M-o pieptăna coada cocoșului ori creasta munților. If Rama will give me a comb I will never comb myself. Zburăm în limba dodo în dodii. Puțin ne-a mai rămas învierii tale întru a oricui și nondispariții. Făceam o indianistică diasporean-globală. Glob solar, comenzi cu bătaie de alt clopot, de vorbă reflectării globulare.
Incia valorosului val valatholic. Dormitor ne era Mauritius. Voi ați început apelurile cadenței ens. La noapte, peste ecuator și mai jos, zburătăcindu-vă goelanzi. Cal avanti, Cavalcanti. Alinare pantagruelică Transvaal. Tu ești mai mult oase. Torment aulic. Curepipe. Mă culc șarpe. Cea mai necunoscută noapte, peregrinarea alternativă harapnic, curentate de Africa fețe incognito, ies din bidimensionalitate de-a bușilea.
Îmi sunt crampa cărăușită la întâmplare între transe de mâna a doua prin peninsula măslinie. Recalculăm prestigiul, nemurire spre cealaltă emisferă, estetică de accident, autobumerang geto-celt, snobism sud-african după green. S-a oprit și fabrica amurgului. Majoritate albă în cursă africană. Clanța cât Franța. Stele întunecățele. Dunăre punere runere. Adusul haosului mai devreme., trecând ecuatorul peste Atlantic.
Rugii dintre pădurile spre Măzăraru. Fantezii sexuale cu o leoaică. Pe când mai trăim şi nucului tăiat spre a-i plăti tronul mamei. Dansează şi tu să te dezmorţeşti. Oameni a iubire n-au fost mântuire, zbor de pocăire mai deşteptuire. Schimbaţi-vă, convoaie, vama, anestezie depărtarea pogorâtoare, ne potolim potopirea la o parolă. Şi ce să ne mai zicem pe ţări şi oceane cât nici într-o piuliţă pierduţi sub pisălogirea aceloraşi fiare? Secretul e mic şi să vezi drăcovenie carantină de sine în ferice obscurantism.
Dacă nu sunteţi stele, atunci eu ce văd? Ne vorbisem prin copii, tu şi nepoţii. Fuga scrisului de orice realitate. Scrise mai puţin curate, nescrise preacurate. Scriseşi supărarea, murişi. Carte citită, întoarsă fâneaţă. Lună paramatma, trădează-mă, ca orice corp. În Gange minţi zeeşti mă aflară frază, astenia ecuatorului, inghinali Carpţi prin Kilimandjaro, Covurlui infinit. Blonda cară copilul negru de-a berbeleacul în balade scoţiene: mulţi copii blonzi căraţi de negrese, copii negri căraţi de albe. Fără pieptăn şi fără Johanesburg mă descurg. Ignorant aventurier la negru, ceilalţi ştiu tot, n-au decât să se distreze, să nu le fie frig, cald. Mă africanizez pe loc. Te poţi îndrăgosti de propria patrie, fără leoaice. Tot scrie pe caiet Natonal Library of Scotland.
Nu mă tem de ore. Din Rilke, vreo rună. Mai ai 11 minute africane. Înoți strigoiul Baudelaire în Oceanul Indian. Se cheamă neprogramare, oarecare libertate de înec. De-or fi având și cartea căpitanului. Sunt un biet om din Mauritius. Prima oră în Africa, în aeroportul din Johanesburg, a mă întoarce la orele lui Rilke, trăite de Baudelaire cu nevasta doctorului. I am Mauritius. Numai diamante, pălării Malawi, safari. Pasărea secretar. Noir Peak, Ruisseau Creole. E frumoasă limba voastră, ca scoțiana, râsă, oameni de treabă, oți fi niștr intelectuali. Și ăle două muieri și bărbatul râd.
Adorm în coș spre Mauritius. Hanuman e gata în Curepipe. Aș fi început stanța safari în necunoștință de sfâșiere. Această ordine mă neliniștește. Atâta lux pe puțini. Invading guawa. Ne-om afirma scoțienește. Las vouă sanskritikon. Șederea e accident al atingerii, eflorescență. Argument indian al românismului, caut în dodii dispăruta dodo, m-aș face ea, dodo și altă pasăre în fără-viza-noastră, printre tunuri vechi, nu telescoape Hubble. O relaxare neînsângerată din lipsă de timp.
Mare primejdie pistolul tău cu aer. Furați de maternitatea timpurie a salvaților, nu-ți mai trebuie părinții lumii tale, naști prin partenogeneză libertatea, mai și crescu, a ți-o fura zmeii. Rar sănătos ca-n ochi cu marea astăzi, nu vă telefonez din ținta atinsă, ce glonț se mai întoarce gol pușcă? Oricum, n-am pieptăn. Oceanul mult mai vechi ca fulgurarea întrupării raphus cucullatus. Trepidează generații subânțelese paradisul sinuciderii atins tot pe naufragiu.
Paul și Virginia, ea de aici. Creolă baudelaireană, avatar de țestoasă într-o piesă de-a apelor înotate în Malabar. Iubească-te necititorii ofițerilor regali și eu te cunun lângă banyan cu lemurienii. Și voi la munți împărtășindu-vă grația mai tânără decât familia îndrăgostită. Cu zece ani mai mult pețitorul Josef și tot pe acolo avocatul către ahimsa. Mai avem de bună-voie și naufragii pauliene, ne-or fi absorbind în insule. Furtuna s-o tot lăsa așteptată înger. Puterea vieții pe vapoare, pe avion într-o corespondență a vulcanilor de aici până la Edinburgh duce.
Ieri am venit cu Charles în Mauritius. O sută șaizeci și unu plus 20 minus 58. Numai doctori, casă lângă casă. Nevasta hipnotistului plecată. Tu te duceai de unde ei veniseră în explozia trestiei dulci. Se întunecă devreme, cum apare Cythera ce ne-ar tonitrua aici, ori căpitanul moarte inițiindu-te prin oceanul rupt, opiat colonialistul de peste mânecă, așa numai aici pidgin pe femile iubite de voi în franțuzește, hai să preferăm chinezoaicele.
Viața chiar e frumoasă, scrie la magazin, peste drum de pușcărie. Vă închipuiați apărare de strămoși în cântece de sclavie. Lumea schimbată se lasă de conștiință. Până și Marco il Buono al meu de pe aici își aducea crimele în creierii mei de la Carpați în Himalaia. Sosirăm un lot de naufragiați, dar lumea își dorește musafiri cu bani sau cruzi conchistadori a ne zidi morți.
*
Îmi extrag insula din spaimă. Am furat lemne de la Yama, judecat a-l plăti de trei ori. Opiu sângele vulcanului închegat într-un naufragiu de fragi. Piesa de pe caietul de matematică, săracul muntelui, bogatul mării. Să nu-mi spui că n-am fost în tot locul, și la grajduri, arătara cailor tunși, rasă la rasă, cu oameni la serviciu, mai apropiindu-mi și munte-verzimea, nu pe poduri bour bonice peste fluturi de-un deget, arbori înfloriți ca-n ce (n-)a văzut Baudelaire. Cât ne e corabia, cât naufragiul. Când am venit în Port Louis eram român. Laudă norocului de a fi în viață în Mauritius.
pe dealul islamului pe valea neneamului dodolita dodului la bourbonul podului indian chinezului mauritanezului pe la noapte Africa ne dezbracă sarica între arborii înfloriți creola o undă întunecându-se luminându-se respirație pe Oceanul indian grea cât un naufragiu caracatiță eșuată în formol sabia din înfloritele cimitire fulgeră închipuirea de pe ponton masivă scăpărarea surâsului pe față mi-aduse naufragiul a mă salva pe viață
muzee în insulă fără eroi până își aduseră zeii goi Elisaveta fu mama noastră s-o atingă necredinciosul și s-o omoare and pray that your flight may not be in winter în ritmul generației fetei lăsați-mi dreptul la naufragiu în baroul lui Mahatma Gandhi lângă școala lui Fernando Pessoa pour porter le salut jusqu’aux extremites de la terre traducerea lui Christ în limba lui Baudelaire un exemplar din Mamma Trinidad primit de directoarea japoneză de la biblioteca municipală
O mână se duc în Rodrigues la castel. Nevăzut deja văzut. Vin încoace ai lui Chazal și dușmanii. Adică atât a rămas din Lemuria. Va trebui să am grijă de nevastă ca ea de mine. Nu știu unde mă aflu. Credeam că ești tu, ce spaimă identitară în palmieri. Fluență maldororiană, albastru voronețian pe Oceanul Indian. Nu mi-e frică de Africa. Mă îmbraci, ne potrivim gulerele. N-a dat niciun semn dodo în ședința spiritistă în dodii.
Aș pune motto-uri dese ca Walter Scott spre a-mi creoliza lira. Până una alta, ne vom numi tot dodo. Sub ecuator, muzică sega. Numai creolă o doamnă a la Edith Piaf, mai puțin ocultă, mai rituală. Insula repetase tardiv facerea lumii, frumos sufletul copiilor pe viață, Dumnezeu atât de aproape. Munți hieroglifici. Trestie de amvon îndulcind programatorii populațiilor de zahăr și noi atât de continentali și țintuiți când plăcerea s-o fi având numai în afară.
Fost-am naufragiu creierului mic munților afina fir de borangic. Vezi-ți sufletul în Mauritius fără vorbă de nefericire. Cel mai potrivit ar fi să fiu împușcat. Stătui la Saint Georges cu Nataraja. Sălbăticia fireșă peste creator atâtul vânător ramayanor. Nici nu mai ai când schimba vedele. Om vedea o Ramlila africană. Acum la rând cazarma se văruie, instrucția peste cinci ore de pace, regia concrește contribuabilul. Puteam trimite și la radio ca summit paralel, că și noi fundamentaliștii tocmai am prins gustul preunicatului. Junglă și m-aș spânzura maimuțelor. Ce faceți, fetelor, tot fără al vostru? Ne mai detașăm, ne mai îngrășăm la înnegrire.
Aș înota eu de rechini clasați cum cărai jersee și ciorapi groși de Baia Mare a lui Popescu. Atena ar fi mai sus mai cold rece. Gustul somnului de nemurire pumnalată. N-a fost să nu visez o prindere în capcană. Mauritius înapoi, Miorița înainte, orele, una pentru Rilke.
*
World summit shame. Elias saluta polițiștii. Mandela ca Jesus s-a luptat pentru toți. Să-i vedem casa. Aici stau evrei. Acoperișe roșii. Doi gemeni. Reciproc în poză. Hotel cu prostituate. Centrul cultural. Gara centrală. Câte-o biserică. Viteză înapoi. China Town. Tinerețe bogată. Nici în slam, nici în Soweto. Greetings from Johannesburg. Mandela creștin.
Durban, al zecelea best city in the world. Calea Laptelui aproape dispărută în emisfera nordică. Precum și Darwin Mauritiusul de pe Pouce. Ce vom face cu buddha pentru Ram, exact, vom merge în safari. Sunt tipic aryasamajiști. În Zululand nu e nevoie de bani. Girafa de-ar fi leu s-ar sfâșia. În Krugger nu se hrănesc animalele. Leul mănâncă un boa și nu-i mai trebuie trei zile. Hiena ucide. Struțul negru se aplecase cu aripile umbrar.
Recepție la primarul Durabnului. Dl și dna Mittal din Singapore. Malaeziana m-a luat pe rusește. Svetlana înotase în ocean pe ploaia rece. Sanatanistul spusese că uite ce bine socializăm cu soft drink și mâncare vegetariană. Ca și cum carnea ar egala alcoolul. Vivekananda, insinuase Deva, ar fi mâncat în America și vacă, no comment. Altfel, la safari nu nimerise nimeni din India, grupul nostru numărând două surori din Thailanda, Ram Lal (America), Ohnu (Japonia) și eu. Nu eram, într-adevăr mama sau tatăl lui Ohno să-l chem pe numele mic. E supărat pe Japonia că a invadat alte țări, dar dacă ar fi fost în locul conducătorilor de atunci ar fi făcut la fel, ca să dezvolte țara.
O ramayană e și safariul fără predatoare. Stăpânii lumii sunt carnivori. Marea asta îmi vine croită. Hotel pentru câini și pisici din Valea celor o mie de dealuri. C-a furat Bush alegerile. Iernatic timp, chiar Baia Mare, Mișule. Japonia are probleme cu băutura în ultima mie de ani. Brahma-Zalmoxis cu multe Gayatri. Vyas îi turuie în hindi lui Mittal din Singapore recitările mele din Hanuman Chalisa. Și tu vei înmâna premiu unei ființe umane ca pentru the great Ram himself. Un dumnezeu, o lume, un poet al lui Rama.
Jai Shri Ram. Mandela accepts this award in absentia. The perfect recipient of his award. Sitaram citește citația. Mahatma Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela. Om nama Shiva Ram. Rima îmbrățișată în Ramcharit Manas de Tulsidas. Vă certarăți pe sacrificii vedice. Karuna rasa. Arc săgeți Rama ahimsa Gandhi. Karma & grace. Grația lui Rama față de adversar. Ramayana kakavin indoneziană. Pratibha puterea creatoare. Hermeneutică ramayanic-filocalică. Arjuna, treci la luptă. Cei din sud nu-l văd rău pe Ravana. Se poate dansa nemurirea.
Diasporele intensifică religiozitatea, pe secte. Mai civilizate, mai aculturate ca obârșiile. Bhumibol or Rama the 9th. Eterna dharma. Creativitatea moralității. Ravana n-a atins-o pe Sita decât la răpire. Ohno o bagă-n corzi pe Noriah cu Mandadori. Japonezii, creștini de duminică, pe săptămână budhiști, convertiți după Pearl Harbour, să nu intre în pușcărie. Cu lansarea Sanskritikon-ului prind și plenara. Rama katha. Vorbești bine, faci bine. Sita nu ia decizii. Să-mi iau iar costumul mâine, să nu mai fiu recunoscut. I-a murit mama earlier age și el a zis India mi-e mamă și a găsit o mamă în Trinidad. Or fi diasporenii mai spălați dar și pe creieri, om fi noi spălați pe creieri dar și pe cai.
Rama aryan, Ravana dravidian, teorie brit colonială. Sri Ram, not Indian, all world as Bharat. Ca avatar a fost human being, putea fi numai în Ayodhya. Dă-mi, Hanuman, o dragoste pentru acela ce viață ne dase, recitam chalisa. Bătrânețe de neîntinerit spânzurată de spiritualitate. Am vorbit românește Gayatri. Peter Maitzburg, the city of Mahatma Gandhi. Sculptor Phil Colby. Ești Hanuman, mă întrbase bătrâna, să mi se roage. Poreclă.
George Anca
