Nicolae Iorga: “Aceasta e o ȚARĂ…”
ACEASTA E O ȚARĂ…
“Ministrul de Comerț a vorbit cu toată claritatea și simțul demnității statului pe care-l reprezintă cu privire la numirea unui comisar general al petrolului și față de declarațiile sale nu mai încape nicio îndoială în ce privește scopul firesc, care e în margenile dreptului oricărui stat care ține la independența sa.
Da, așa este. Avem învoieli pe care, ca neutri, suntem datori a le executa, precis și onest. Dincolo de ele începe o libertate de comerț care e în margenile drepturilor neutralității așa cum se practică astăzi de toate statele care n-au intrat în război, dintr-un motiv sau din altul, – și al nostru nu este cel mai puțin îndreptățit și inteligibil.
Dar d. C. Anghelescu a apăsat și asupra faptului că petrolul nostru ni trebuie, într-o largă măsură, și nouă. Pentru azi, pentru mâni, pentru orice ar fi să fie.
N-am trecut însă de la chelerul otoman de acum vre-o sută de ani, care ne strângea sî vindem într-un singur loc și cu preț fix, pentru ca, numai din cauza traducerii „chelerului” în „spațiu vital”, să ne legăm de cela ce nu e în interesele noastre, măcar în ele.
Căci noi suntem o țară și supt țara aceasta o nație, care va dovedi că știe să voiască.”
„Neamul românesc”, anul XXXV, nr.27 din 4 februarie 1940.
CONTRA INTERPRETĂRILOR FALSE
“Ultimele mele articole, rău interpretate, au trezit speranțe pe care țin să le împrăștiu fără zăbavă.
Înfățișez un punct de vedere care nu se poate schimba.
Oricării jigniri, oricării tăgăduiri de dreptate trebuie să li se răspundă în numele demnității acestei nații. Niciun prieten, prietenul cu atât mai puțin -, n-are drept la ele. Și orice tăgăduire de dreptate trebuie să afle în față, potrivit cu situația pe care ni-am creat-o, afirmarea netedă a ceia ce ni se cuvine.
Dincolo de aceasta, astăzi ca și ieri, nu poate fi decât ce iese din ființa noastră și din trecutul nostru.
Oameni ai unei rase, suntem firește, atrași către dânsa. Oameni drepți în cuget și nobili în simțire, ne ridicăm și instinctiv contra a tot ce este silă și grosolănie.
Oameni recunoscători nu putem face o alegere între cine ne-a sprijinit în urmărirea celui mai înalt ideal și între aceia cari nu ni-au cruțat nicio umilință și nicio durere pentru că am crezut și luptat pentru dânsul.
Se vor reproduce și aceste rânduri acolo unde de mult n-am întâlnit o atitudine de recunoaștere ?”
„Neamul românesc”, anul XXXV, nr.28 din 6 februarie 1940
