Despre bucuria culorii în sunet și mișcare cu Doina Constața Spilca
România trăieşte timpuri simultane. Îşi trăieşte mai nou doar clipa, momentul, aproape că nu îşi aduce aminte ce a făcut aseară. Nu mai are istorie şi nici nu ştie dacă viitorul există. Desacralizare. Încolonare.
Du-l pe român în deznădejde, rupe-i lumea interioară şi atunci faci ce vrei cu el.
În toată această involuţie apar oameni dăruiţi spiritual, oameni aleşi, oameni marcaţi de conştiinţa pentru bunul simţ, respect pentru viaţă şi semeni, pentru frumos şi integritate – excepţii care ţin neamul. Şi cu cât vor fi mai multe conştiinţe, toate adunate, vor vindeca starea de neîncredere care bântuie ţara.
Şi în timp ce sistemul cultivă neliniştea, oameni ca Doiniţa Constanţa Spilca se retrag în interiorul eului, deschid calculatorul şi compun. Creează clipuri pline de sensibilitate şi frumos, armonie perfectă de imagine şi sunet, pornesc pe drumul speranţei, iubirii, credinţei.
Spilca este un artist sincer şi serios, un bun observator. Este capabilă să scoată eleganţa, frumosul şi lumina din întuneric. Pare că a găsit drumul spre inimile noastre şi ne cucereşte de la o vreme încoace. Clipul său intitulat “Poveste de iarnă” de pe situl scdoina o încununează. E un adevărat leac pentru cel în căutarea frumosului, un balsam pentru suflet.
Constanţa Spilca e din Timişoara şi crede cu adevărat în darul divin şi locul paradisiac, în locul frumuseţii pure şi al iubirii veşnice. Acolo unde cuvintele nu sunt capabile să transpună, în care doar o mâna divină sau un talent dăruit te poate conduce. Acolo o puteţi găsi pe artistă, care prin clipurile sale ne invită la a ne lepăda de ego-ul nostru, a ne curăţi de grijile lumeşti şi a ne îngemăna cu divinul.
Am căutat-o şi i-am cerut un interviu.
Ben Todică: Doamna Spilca, mulţi dintre spectatorii clipurilor dumneavoastră ar dori să afle cine se ascunde în spatele acestor lucrări frumoase. Câte clipuri aţi realizat până acum?
Doina Constanţa Spilca: Sunt multe, nu le mai ştiu numărul. Pe You tube sunt 16.
B.T.: Când aţi început?
D.C.S.: În copilărie îmi plăcea să pictez. Acum vreo 5-6 ani am început să mă familiarizez cu munca pe computer şi să-i descifrez tainele. Apoi am îndrăznit “să mă joc” cu imaginile.
B.T.: Cine v-a dat ideea?
D.C.S.: La început realizam felicitări pentru prieteni. Miniclipurile erau cadourile mele pentru zilele lor aniversare. Apoi, în 2009, poeta Mariana Gurza m-a rugat să îi ilustrez câteva poezii. Au fost câteva stângăcii realizate în power point. Abia după ce un prieten, mentorul meu, mi-a explicat câteva reguli ale editării, clipurile au devenit mai “şlefuite”, au crescut calitativ. Îi rămân îndatorată, îi mulţumesc!
B.T.: Ce urmăriţi, unde vreţi să ajungeţi prin ele?
D.C.S.: Este un hobby, o metodă de a mă desprinde de mercantilismul acestei lumi şi de a visa câteva minute într-o existenţă iluzorie a sublimului.
B.T.: Cum vă alegeţi subiectul?
D.C.S.: Subiectul vine spre mine. O imagine, o melodie, un eveniment care mă impresionează în mod profund, declanşează o trăire puternică, o poveste pe care, apoi, încerc să o transpun în imagini.
B.T.: Cine vă finanţează?
D.C.S.: Nu costă mult. E nevoie de un PC, de un program de editare video, destul de simplu, iar imaginile şi fondul muzical le găsesc pe site-urile gratuite, pe internet. Aşadar, investiţiile sunt minime.
B.T.: Clipul ”Poveste de iarnă” mi s-a părut superb, mirific montaj! Fascinant dans de lumini, fulgi şi confetti! Tot universul e în sărbătoare, e într-un continuu dans al constelaţiilor, o baie de stele, o simfonie a dorinţelor care te poartă în vis?!!!
D.C.S.: Vă mulţumesc pentru aprecieri, ştiu că ele sunt sincere. Şi eu consider “Poveste de iarnă” cel mai reuşit clip al meu. Sunt mulţumită, în mod deosebit, de două momente ale clipului:
1) la min. 1:20, când apare semnul “infinit” pe care l-am imaginat NAŞTEREA, care poate să fie Crăciunul sau naşterea galaxiilor (în funcţie de convingerile fiecăruia, creaţionism sau evoluţionism). Acest moment poate imagina şi naşterea noastră, e steluţa care parcurge apoi întregul clip.
2) Finalul clipului, l-am imaginat, de asemenea, cu două interpretări: vremelnicia noastră pământeană, prin morişca timpului (are pe ea morişti mai multe şi mici, sunt ale fiecărui individ), şi câte o stea căzătoare pentru fiecare dintre noi, poate e prea incifrat, şi/sau bucuria vieţuirii, o ploaie de artificii, confetti…
Zborul, valsul… fulgilor, pe tot parcursul clipului, poate imagina bucuria din perioada sărbătorilor de iarnă, dar şi zbuciumul nostru în această viaţă.
I l-am arătat unei cunoştinţe care este un antitalent artistic. S-a uitat la el, a spus că nu-i place, că nu a înţeles nimic şi l-ar nota cu nota 5 sau 6 (pe scara de la 1 la 10). L-am întrebat ce a simţit când s-a uitat la el. Mi-a spus “parcă am asistat la o şedinţă de hipnoză”. Mie mi s-a părut că a fost un compliment extraordinar la adresa cli-pului.
B.T.: Vă mulţumesc dragă Doina Constanţa Spilca, şi vă vom urmări cu interes evoluţia pe site-ul scdoina.
Crearea şi postarea clipurilor pe you tube este modul doamnei Doina Spilca de a dărui. Atunci când citeşti comentarii pe site-ul artistului, de genul: “Felicitări! Un cântec excelent şi un video pe măsură. Emoţionant…! Felicitări Doiniţa! Ce efecte frumoase are! Tare mult aş vrea să ştiu cu ce program e făcut? Superb!!! Mulţumesc pentru delectare!!! Primăvară veşnică în suflet”!, nu poţi decât să fii mândru că există o speranţă, speranţa că vom fi scoşi din starea de griji şi nelinişte, din spaima teribilă în care ne aflăm şi să fiu convins că România viitorului va fi salvată de români “…ascultând de o altă raţiune, de cea a lui Dumnezeu.” (Dan Puric).
(Vol. In două lumi de Ben Todică, 2012)
