George Anca: Salut Doctrina
Nu cunosc autorul live, comunicăm virtual. Nici de-am fi pe la Bucureşti nu l-aş putea da în judecată pentru doctrină, magistraţii sunt în grevă, iar eu rămân ultimul în a condamna autorul debutului-antipod ”Între două lumi”, Ben Todică. Mi-a şi devenit necesar zilnic pentru doza retro/curentă de uraniu. Gerunziile denotă lipsa ei în chiar acest moment, ce să spun?
Din Banat a plecat, în Banat se întoarce, voi parafraza morbid. Tao? De-aia e incorect politic încât să iubească? Sigur, Eminescu şi Blaga, taoişti. Poate şi el. Doctrina e România. Foc!
Filmează cu viaţa, din spatele propriei vizibilităţi, feţe-feţe, vorbe-de-clacă-esenţe înfăşurate după timpanul global.
Gangrena i se studiază la congrese de antropologie. Gata gangul, pe el! Seamănă cu…
Vorbeşte zilnic româneşte Australiei, colportează apostroful unui eminescolog, licitează biblioteca miclăuşă, se plimbă prin America-lobodă, sparge nuci cu ochelarii, nu se ocupă de închisorile comuniste, adoră exilul. Şi mai ce?
Scrie!
Lasă-mă, în ce limbă? Mister. Aseară nu găsise inventologul în dicţionare nici măcar siglă-logo-slogan-brend. Cine va face arheologia Românei australiene se va crampona şi de vorbitorul acesta cu barbă.
Nu pe cuvânt – onoarea se pune cu sângele – stă dumnealui, ci pe ritm pasional, cât să-l temperezi, hai că nici tu nu mai eşti ăla juve(te), pe alegere cârdaşă (să su-pravieţuim împreună şi-ntre corali ca-ntre pruni, băutori de frunte-frunce).
Martor că nu s-a născut să moară, dar să scrie doctrina asta întâi, apoi aceeaşi, două-nouă. Acuzarea, că a fugit să cunoască lumea şi s-a întors. Apărarea, nu merită împuşcat. Procesul se amână sine die.
Ajunge că e un autor serios, piatră tare din pietre nearuncate (încă).
prof. dr. GEORGE ANCA
