Descoperiri arheologice din târgul medieval al Romanului (punctul La Bibliotecă) – Dr. Otilia Mircea, Dr. George Dan Hânceanu
Cercetări arheologice
Lucrările de reabilitare ale Bibliotecii Municipale George Radu Melidon din Roman, începute în 2012, au necesitat o supraveghere arheologică deoarece clădirea de patrimoniu (cunoscută în trecut şi sub denumirea de Casa Ioachim) suprapune târgul medieval al Romanului. Sondajele efectuate de firma de construcţii (SC Conbas SRL), atât în interiorul cât şi în exteriorul clădirii, au urmărit adâncimea şi rezistenţa fundaţiei, inclusiv a solului. Până la finalul anului 2012 s-au efectuat un număr de nouă sondaje (notate Sj.1-9), dintre care şase au vizat interiorul bibliotecii (Sj.1-3, 6-8), iar celelalte trei (Sj.4, 5, 9) s-au desfăşurat la exterior. Ca inventar, cele din interior au avut puţin material (îndeosebi de secol XIX), însă la exterior s-au găsit diverse obiecte, din secolele XIV – XIX.
În cazul sondajelor de interior, amintim descoperirea unei ceramici decorative, în stare fragmentară, aruncată ca umplutură pentru ridicarea nivelului unei camere de secol XIX. Din respectivele bucăţi s-au restaurat două olane, câteva labe de leu (din componenţa a doi lei, care flancau intrarea bibliotecii actuale) şi o placă cu amoraş, ultima având în stânga ştampila fabricantului german. Potrivit ştampilei (KACHELOFEN-FABRIK. MORINTZ ROSENZWEIG. CZERNOWITZ), respectivele plăci decorative erau produse la München (Fabrica de Teracotă fiind înfiinţată la 1836 de către Morintz Rosenzweig), iar prin comandă (o filială fiind la Cernăuţi) ajungeau în târgul Romanului. La exterior, în Sj. 5, situat vizavi de Hotel Roman, la fundaţia bibliotecii s-au descoperit printre alte obiecte un cuţit de fier cu buton de bronz, o jumătate de opaiţ şi o cană fragmentară, cu ştampilă, din gama vaselor muşatine, datate în secolele XIV – XV.
În cadrul altui sondaj, din curtea bibliotecii, a fost surprinsă latura unei locuinţe, fapt ce a impus lărgirea suprafeţei cercetate şi salvarea inventarului complexului închis. Astfel, a fost trasată o secţiune (notată S.I), de 7m lungime x 1m lăţime, şi deschise alte 5 casete (notate Cas.1-5), de dimensiuni variate, cu adâncimea finală de 1,20-1,40m. Cercetarea a impus manevrarea unei cantităţi totale de circa 30m3.Până la podeaua locuinţei, aflată la 0,80m adâncime, în nivelul medieval s-au găsit amestecate, datorită construcţiilor, oase animaliere, ceramică fragmentară, obiecte de piatră şi piese metalice. Din respectivele artefacte menţionăm trei monede medievale, un gros de argint emis de Petru Muşat, în ultimul an de domnie (1391), o imitaţie grecească din argint-aurit (din Chios) după un ducat veneţian, din secolul al XV-lea şi o altă monedă, turcească, un akçe de argint emis de Murad al II-lea (secolul XV).
Prin intermediul săpăturii s-a descoperit şi cercetat aproximativ integral locuinţa medievală, cu obiecte intens arse, datorită incendierii ei. Numărul mare de piese din metal şi prezenţa vetrei sugerează utilizarea locuinţei ca atelier meşteşugăresc.
Conform stratigrafiei, atelierul era orientat pe axa vest-est şi avea o formă trapezoidală, cu colţurile drepte, iar pereţii formaţi din nuiele lutuite fixate pe un schelet de lemn, peste care s-a adăugat un acoperiş în două ape, cu latura sudică mai lungă, până spre sol. Intrarea era pe latura de vest, potrivit obiectelor găsite (un dinte de clanţă, o cheie, un suport de balama, un zăvor), iar vatra era în latura opusă (la est), spre fundul încăperii. În preajma vetrei erau mai multe obiecte (unele de harnaşament), iar altele pe vatră (opt cuţite, patru cârlige, trei cuie, două bucăţi de zgură, un ac de cojocărie, un vârf de săgeată, o zăbală, un pinten de bronz cu spinul rupt, o cataramă şi o verigă trilobată de harnaşament), care necesitau reparaţii sau erau în curs de prelucrare. Potrivit caracteristicilor, obiectele erau fabricate prin forjare şi nu prin turnare. Unele piese erau rupte şi denotă că meşterul nu doar confecţiona, ci şi repara (portiţa de sobă, hârleţul, ţeava de archebuză, zăbala, pintenii etc.)
Tipologic, obiectele se încadrează următoarelor categorii: unelte, obiecte de uz casnic, obiecte de harnaşament, încuietori, monede, piese de podoabă şi vestimentaţie, arme şi materiale de construcţii. Deşi toate piesele sunt deosebite, merită să semnalăm prezenţa unei archebuze cu cârlig, cu ţeava hexagonală la exterior şi circulară la interior, lungă de 450mm. Acest tip de armă este rar întâlnită în Moldova medievală, una similară fiind descoperită în 1929 la Cetatea Albă.
În privinţa datării atelierului, am avut ca puncte de reper două monede, cu cronologie sigură şi restrânsă, emise la 1611 şi 1632, care indică folosirea locuinţei la mijlocul secolului al XVII-lea şi cu precădere în a doua sa jumătate.
Restaurare şi conservare
Piesele confecţionate din metale, care au fost descoperite la Biblioteca MunicipalăGeorge Radu Melidon din Roman, au atras atenţia într-un mod cu totul special din punct de vedere al protejării patrimoniului cultural, constituind baza unui amplu studiu privitor la modul în care acestea s-au degradat în perioada de zacere, dar şi a valorificării lor prin restaurare şi conservare. În acest sens, acestea au fost studiate, având în vedere contextul descoperirii şi funcţiile de utilizare, urmărindu-se atât morfologia crustelor de coroziune, structurile interne şi externe, cât şi caracteristicile cu potenţial arheometric, care au contribuit în mare măsură la elucidarea unor mecanisme de degradare în timpul zacerii.
Diagnosticarea stărilor de conservare s-a realizat prin implicarea directă a obiectelor sau pe probe, care au fost prelevate fără a afecta integritatea sau estetica acestora, utilizând metode moderne de investigaţii nedestructive, precum microscopia optică şi cea electronică. Rezultatele experimentale au evidenţiat cruste de coroziune de grosimi variabile şi cu structuri complexe, în special la aliajele din fier, sau cu straturi suprapuse şi microstructuri din sol, cum este cazul unor aliaje de cupru.
Analizele efectuate pentru determinarea transformărilor apărute sub influenţa factorilor pedologici şi a proceselor de alterare chimică şi deteriorare au evidenţiat şi microstructurile integrate în crustelor de coroziune. Exemplificăm în acest sens, depunerile din sol (nisip de diferite granulaţii sau pietricele) în cazul obiectelor descoperite în sondaje la diferite adâncimi în sol, în timp ce pe crustele pieselor din locuinţa incendiată s-au localizat formaţiuni de coroziune, rezultate în urma arderii, resturi de paie din compoziţia chirpicului sau lemn carbonizat.
Incendierea locuinţei a jucat un rol important în derularea proceselor de alterare chimică şi deteriorare fizică în perioada de zacere, respectiv degradarea treptată a aliajelor prelucrate. Factorul termic a contribuit la schimbarea structurii interne, dar fără a afecta forma originală. În plus, în urma arderii au fost preluate prin contact alte materiale (microstructuri, paie, lemn carbonizat etc.) în funcţie de care s-au stabilit şi procedeele de restaurare şi conservare. În acest sens s-a optat pentru aplicarea tratamentelor cu soluţii prin pensulare, deoarece prezintă avantajul unui control direct asupra produşilor sau microstructurilor îndepărtate, chiar dacă implică operaţii repetitive, care prelungesc timpului necesar pentru intervenţiile de laborator. Astfel, la piesele descoperite în locuinţa incendiată s-au eliminat compuşii chimici activi, de tipul clorurilor, dar fără a îndepărta resturile de materiale integrate în crustele de coroziune, iar după operaţiile de stabilizare a acestora s-au aplicat pelicule cu rol protector, uşor arămii pentru obiectele din bronz, în timp ce la aliajele de fier s-au păstrat crustele rezultate din perioada de zacere, de culoare maro închis.
