Alexandru Nemoianu: “Talanţii”
Există în fiecare dintre noi o anume tentaţie, până la un punct firească şi direct emoţionantă, de a ne da „importanţă“. Atunci când această tendinţă rămâne în limitele bunului simţ şi modestiei, ea este de folos căci arată căutare şi trudă în a ne afla şi împlini rostul pentru care am fost aduşi şi lăsaţi în fiinţă. Dar, de multe ori, această înclinaţie de care vorbeam este exagerată, prilej de a cădea în trufie şi, încă mai adesea, în ridicol (Mai ales acest lucru se întâmplă bărbaţilor bătrâni care, de multe ori, ajung să exaspereze cu exemple în care rolul de frunte îl au chiar ei şi cu sfaturi trufaşe, lipsite de interes, depăşite. Femeile, datorită faptului că sunt mai smerite şi că întotdeauna sunt devotate copiilor, sunt mai ferite de această primejdie fiindcă, iubindu-şi copiii, acceptă senin prezentul şi nu insistă asupra „importanţei“ experienţelor trecute). De fapt, în ultimă analiză, este vorba de încercarea de a justifica darurile şi timpul ce ne-au fost date, modul în care ne-am folosit „talanţii“ şi chiar truda de a înţelege menirea pentru care aceşti „ralanti“ ne-au fost hărăziţi.
În primul rând, trebuie să fim convinşi, încredinţaţi că tot ceea ce avem şi, încă mai vârtos, tot ce are importanţă absolută, sănătate, inteligenţă, putere, înfăţişare, este dar şi deci tot în dar trebuie înapoiat. însă acest dar trebuie întors preschimbat, prin trudă omenească. Atunci când aducem Jerfta fără Sânge nu o aducem sub forma boabelor de strugure şi a celor de grâu, ci preschimbat, prin trudă omenească, sub forma pâinii şi a vinului. Asemenea darurile primite trebuiesc întoarse prin trudã şi jertfã personalã, şi asta înseamnă nu „opera“ ori „realizarea“, repede sortită uitării, ci mila şi identificarea cu aproapele în suferinţă. Din nou trebuie arătat că acesta este chiar rostul împărţirii „inegale“ a talanţilor. Fără această „inegalitate“, mila şi jertfa omenească nu s-ar putea vădi între oamni.
Aparenta „inegalitate“ a împărţirii „talanţilor“ este dovada dragostei fără margine şi deplin egale pe care o are pentru noi toţi şi pentru fiecare dintre noi. Acela care poate şi ştie când să vânture, ca pleava, împărăţiile nedrepte ale acestei lumi.
ALEXANDRU NEMOIANU
