Remember Artur Silvestri – “Noi suntem România tainică”
“La o intaie vedere si doar rasfoita in trecere spre a se obtine o concluzie sumara , cartea aceasta ar putea sa se infatiseze mai degraba ca un ” jurnal de editor ” ori , mai putin chiar , in felul unei simple culegeri de ” insemnari de lectura ” ce insotesc cand si cand cartile aparute in ideea de a intari asezarea autorului in literatura ori a contribui la o receptie mai ingaduitoare . Impresia se evidentiaza si , la drept vorbind, nici nu este gresita caci tot ce am adunat aici ilustreaza un efort de editor si de ” sustinator ” fara insa a se rezuma nicidecum la atat . Caci , in povestea nasterii acestor carti , ” cuvantul de intarire ” nu constituie decat momentul anterior plecarii in lume , de unde fiinta plapanda a cartii isi va incepe destinul ei si doar presupune , fara a-l desfasura , trudnicul proces in a-i gasi semnificatie , rost si chip , pentru a reusi sa fie , iesind din proiect ori ipoteza.
Exista , deci, o soarta a cartilor , un soroc al aparitiei lor in istorie si o poveste a felului cum acestea se nasc , ” isi fac loc ” si traiesc mult -uneori vesnic – ori se destrama inainte de a fi , uneori fara sa merite esecul si fara sa fie cunoscuta vreodata ” ipoteza care a fost ” . Soarta a facut ca aceste carti sa existe si, poate, unele dintre ele , sa aiba un viitor ce nu se poate astazi intrevedea precis desi la unele se poate banui. Si spre a le aduce in fiinta – fiindca trebuia sa se nasca – s-a gasit si o straduinta oarecare , venita in aceste cazuri de la mine . De fapt, putea sa vina de la oricine are buna-voire , dorinta de a participa la o actiune colectiva care presupune si anonimat si , pana la urma , un grad de jertfelnicie , asa cum imi spunea odata eminentul povatuitor Alexandru Nemoianu. Si, pe langa acestea : o oarecare pricepere , manifestata in timp si verificata in acest fel ; sau , si mai precis , o inspiratie in a dibui conturul , in a vedea in nevazut si in a descifra misterul formei posibile din materialul nedeslusit .
Caci oricat ar fi de neobisnuita , constituirea lor s-a produs in acest mod , aratand un fel de secret al intocmirii despre care vorbesc uneori si de fiecare data cu infiorare . Cele mai multe din acestea au fost initial o materie amorfa , lipsite de intentia de a se formula vreodata in datele unei carti . Numai piesele de teatru si prozele Marianei Braescu ( scrise demult si editate recent fara nici macar o virgula adaugata ) , eseul lui Francis Dessart despre Gandhi ( opera admirabila , produsa la tinerete ) si ” Clopotele Athosului ” de Bucur Chiriac (aparute anterior intr-o editie ceva mai veche ) existau ca forma definita si erau ” carti inedite “ce reclamau ingrijirea si munca de gradinar . Altele , precum strania alcatuire ” Dora -Dor “, de Antonia Iliescu , a fost aleasa de autoare , la fel cum a procedat si Aurelia Satcau , deindata ce i-am propus sa debuteze si sa devina, astfel , ” autor de carti” si nu doar de studii . In sfarsit, in cazul lui Alexandru Nemoianu , a carui opera se insiruie ca o nesfarsita predica de misionar in vremuri grele si unde cartile sunt “intrerupere episodica ” continuata si desfasurata in chiar clipa binecuvantata cand cartea apare , nici nu a trebuit sa existe vreo participare de editor sau de”ingrijitor” ci doar o mica si inevitabila cizelura ca de bijutier . Aceasta operatiune s-a facut in cea mai mare parte a cazurilor , uneori cu un mai pronuntat efort tradus in selectie si in principiul de oranduire insotit de titluri noi, sub-titluri de texte separate si , in numeroase cazuri , in chiar ” numele cartii ” . ” Hainele “lor le-am ales si , ca un croitor , le-am taiat cu mana mea ca sa devina aspectuoase si sa contribuie la un ” portret ” demn de a fi tinut minte .
Povestea fiecarei spete ar fi pasionanta in felul ei si mai mult ca sigur ca am s-o scriu in viitor , daca mi-o da Dumnezeu zile , caci ea va arata cum lucreaza un gradinar in lumea plantelor fragile ce isi cer dreptul la viata ; un ” gradinar bun ” , care stie ca in aceasta lume esentialul este sa lasi sa infloreasca o mie de flori iar pe cele ce nu pot, nu stiu cum sa faca si nu s-au gandit , sa le ajute sa existe inlaturand lastari , buruiana rea si paraziti fara inteles . Caci , la drept vorbind , acesta este sensul ce nadajduiesc sa fie dedus din citirea sirelor ce vor urma .
Vreme indelungata am ezitat sa vorbesc despre acestea si nici nu voiam sa aud cand mi se spunea cateodata sa le adun , spre a sluji, poate , si drept exemplu si cuvant de indrumare . Ma gandisem , si cred si astazi ca nu greseam , la anonimatul faptei bune si la rostul acesteia in a crea urme si in a fi de folos. Tot ce am avut de spus , am facut si nu am spus caci ” a face ” si nu ” a vorbi despre ceea ce urmeaza sa se faca ” este porunca noastra capitala si atitudinea care , creind efect , aduce un sens vietii noastre poate intamplatoare. Dar in lumea aceasta , plina de amagitori si inselatori ce nu gasesc scop decat in mica invarteala animata de o vanitate adeseori nemasurata desi rezemata pe nimic , mai de trebuinta ar fi sa se vada ca exista si gand bun dar si infaptuire , oricat de marunta la scara universala , pentru ca astfel sa capatam nadejdea ca inca nimic nu este pierdut .”
Incheiat astazi , 20 August 2007 , de ziua Sf. Prooroc Samuil si a Sf. Mucenici Sever si Iliodor
Artur Silvestri
