Mircea Micu: Ultimul „boiar“ al literaturii române – NICHITA
Mi-e dor de el ca veveritei de un brad…
Chipul sau frumos ca o efigie romana ( a fost candva Imperator), ochii albastrii ca Adriatica la Opatia, naivitatea sa amestecata cu un soi de siretenie bonoma ma fascineaza si azi.
Fotografia sa, unadintre ultimele, sta lipita de geamul bibliotecii ce-mi flancheaza patul.
E tanar fi frumos si usor risipit in avertismentul unui zambet trist ascultand parca un sunet numai de el auzit.
Buza de sus, usor rasfranta, ca dispretul unui crin sacralizat de parfum, insinueaza o taina.
Ultimul“boiar” al literaturii romane, la propriu si la figurat, sublimul, delicatul, insomnabilul, agitatul, posomoratul, vivantul, mofluzul, cabotinul , “scumpul” si de neanlocuitul Nichita ma priveste din petecul de carton lacuit.
Acum el e plecat sa se intalneasca cu o Leoaica tanara careia i-a pregatit silabe vrednice de orbirea lui Spinoza.
Cand s-a nascut, mama lui i-a sezat pe pat un ceascu capace de aur sa-i arate minutele risiprii sale, a viertii pe care si-a scris-o, intr-un fel, cu sange in dramatice Elegii, in Noduri si semen dezlegate de multi adulatori de poezie.
Nu l-am mai vazut de multi ani si imi este dor de el, de vorbirea lui insufletita, de mirarea sa continua, de graba cu care isi consuma orele, minutele, secundele.
Ers delicat ca un crin si rasucit in sine ca un burghiu.
Mi-a daruit si un ceas de buzunar cu ecran albastru pe care il purtam la piept atarnat de un lant ce imita argintul,prins la rever cu un ac de siguranta si varat in buzunarul de la piept din dreptul inimii.
Dupa un timp, inexplicabil, ceasul s-a oprit brusc si nici un mester al rotitelor minuscule nu l-a ma putut reporni.
Acum cinci ani, brusc si neantors de nimeni, l-am auzit ritmand Timpul, intr-o noapte, egal, rezonand in fibra etajerei pe care statea abandonat
Fotografia lui e asezata intre cea a mamei si a lui Avram Iancu si de cate ori privesc aceasta intima trinitate simt in dreptul inimii un mic si inexplicabil tremor.
Doar atat. Un mic si inexplicabil tremur…
MIRCEA MICU
