„Frumuseţea lumii cunoscute – ARTUR SILVESTRI“
”Aproape in fiecare clipa sta secretul vietii”.
Primisem albumul ARTUR SILVESTRI – zile de neuitat – Frumusetea lumii cunoscute, ultima sa carte, insemnari de o sensibilitate rara.Am mangaiat tandru albumul ingrijit si coordonat de Doamna Mariana Braescu Silvestri, si emotionata am privit in tacere ilustratiile de exceptie a domnului Vasile Cercel.
Ieri, in miercurea mare, ma aflam undeva aproape de Piatra scrisa, o “comoara de har” in judetul Caras Severin. Singura, in mijlocul naturii am parcurs sufleteste auzind “bataile inimilor” celor doi. Acolo, aproape de icoana Sfintei Treimi am indraznit sa parcurg si sa vad “frumuseea lumii’ prin ochii autorului.
Tablourile devenisera reale.Parca ma aflam in alt timp.Florile, porumbeii cerul, toate parca ii dadeau semene pentru ce va fi.”Trandafirul se ofilise in arsita zilei mediteraneene”. Pescarusii disparusera din mica statiune Gruissan, “norii grosi, avand o culoare metalica” creasera “un sentiment straniu.”
Lumina “de dincolo de nori” era tulburatoare prin “tacerea absoluta care definea totul”..Si noptile “erau stranii.Chiar catelul din vecini ‘scanceste emotionat, fara iluzie, in sunete care tulbura”.Artur Silvestri era mereu in dialog cu viul.Auzea sunete, si frumusetea locurilor era inconjurata de o “muzica nesfarsita”.Bucuria ragasirii florilor de-acasa “sanatoase, vii intarite” pentru o clipa i-au dat un sentiment de siguranta.Revenind acasa “mesajele ininteligibile” ale proumbeiolr pe care ii hranea adesa, privind cerul apasator incerca sa descifreze “o potrivire tulburatoare intre vocile acute si culorile plumburii”.
Devenise “ingandurat, si incremenit, cu sentimental implacabilului” .Plimbarile prin parcuri bucurestene, moartea porumbeilor, “o ultima floare a toamnei” un semn straniu, o prezenta in sine trista”…o elegie de o clipa.”
Un alt semn, uscarea braduletului de la Corbeanca din Paradisul Verde.Noptile devenisera tot mai grele, straine.
Parcurgeam paginile si lacrimam tacut.Parca il vedeam pe aleeile de acum douazeci de ani din Bucuresti la fel de ingandurat si preocupat de frumos.
O zi de 13 ianuarie, o alta zi de 13 octombrie.Sotia sa Doamna Mariana Braescu Silvestri, intr-un “mod inedit” reusise sa-i lumineze, din iubire, viata.”Era o imagine a daruirii.”..”O clipa care schimba viata”.
Frumusetea lumii necunoscute, cu acele “culori splendide, puternice si triste, se adauga luminii; zile de neuitat”
Un album de neuitat.Randuri ce mangaie, randuri ce te inalta.
Ma trezisem brusc intr-un concert al pasarelelor.Incercam sa-mi sterg lacrima privind si intelegand “filozofia norilor”, privind vegetatia care in mod misterios ma indemna spre neuitare.
Prin “ceturile argintii ale toamnei” ARTUR SILVESTRI ne-a arata inca odata frumusetea lumii, legatura fireasca dintre cer si pamant, ne-a lasat un fel de manual de a cunoaste si a intelege rostul nostru pe pamant.
“Va mai spun ceva; fiti atenti la secunda, la fiecare secunda! O secunda, o biata secunda, la care nici nu suntem atenti, si mantuirea poate fi pierduta! Un momement e foarte important daca stii sa-l traiesti.Deci traiesti momentul ca sa repari trecutul si sa castigi viitorul! Nu va ganditi ce va fi.Lasati viitorul sa-si rezolve singur probleme. Tu traieste momentul asta cum trebuie si lasa in seama Lui Dumnezeu viata ta”.(Vesnicia ascunsa intr-o clipa-Arhimandrit Arsenie Papacioc)
Artur Silvestri a stiut sa pretuiasca clipa.Si-a lasat viata in mainile Lui Dumnezeu. Acum, de-acolo dintre ingeri, senin si impacat este mai atent ca oricand la fiecare secunda.
Da, “vesnicia sta ascunsa intr-o clipa” pentru Omul Mare Artur Silvestri.
MARIANA GURZA
