Ion Marin Almăjan: Cântec de jale
Cântec de jale
la căpătâiul tău Patrie
Românie, patrie făr de noroc
vai ție, mireasă cernită !
înșelată de mirele tău,
bătrână mamă hulită, bătută cu pietre,
de cei ce ți-au ieșit din pântece.
Nimeni nu-ți mai cântă grădinile
pline de mireasmă și de rodul pomilor.
nimeni nu mai suspină
după susurul râurilor tale,
nimeni nu-ți mai plânge rănile nevindecate,
nimeni nu le mai oblojește, cu sfială și dragoste.
Ca niște câini turbați,
s-au năpustit asupră-ți,
hulpavi, sfâșiindu-ți sfântul trup,
înghițind dumicați mari din carnea ta de fecioară,
arătându-te cu degetul și spunând:
Vedeți, voi neamuri ale lumii,
o curvă deșucheată, o mașteră
care-și ucide pruncii,
o vădană ce-și devoră bărbații,
Aceasta-i România!
Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc,
semănând în neamuri ură și scârbă
pentru tine, Românie, patria mea fără noroc
în care Dumnezeu și-a uitat speranțele !
Ion Marin Almăjan
Paralela 45, 15 februarie 2000
