Sfarsitul dramatic al lui Cezar Ivanescu care va fi , poate , lamurit intr-o buna zi , nu modifica prin nimic impresionanta opera poetica pe care ne-o lasa si care azi este pretuita de cei ce inteleg sa citeasca literatura si nu biografie , valorificand-o , asadar, intocmai asa cum o merita . Aceasta va ramane si se va impune si mai mult cu cat vremurile de confuzie profunda ce le traim se vor duce , consumandu-si prea de tot febrila criza de ura colectiva care ii face pe unii sa nu mai vada realitatile creatiei la adevaratele lor proportii care acestea conteaza cu adevarat . Dar daca in istoria literaturii romane-ce va re-deveni candva cu adevarat o istorie de valori -locul lui exista si mai poate fi doar corectat cu timpul insa nu inlaturat , ramane a i se stabili si insemnatatea lucrarii in istoria climatului literar unde astazi inca domnesc imaginile prefabricate de tot soiul de netrebnici prin munti de documente contrafacute dupa cum a hotarat stapanul diabolic si amagitor . In aceasta materie , ceea ce va trebui spus este ceea ce azi nu se pretuieste , se ignora si chiar se intampina cu deriziune , adica uimitoarea generozitate a scriitorului mare fata de tineretul ce abia paseste in literatura , de fapt ingaduinta celui puternic in a se face reazem pentru cei umiliti , ne-stiuti ori obiditi pe nedrept . In anii cand altii , astazi inca intre mandarinii ce decid cu brutalitate de stapani neconditionati , faceau tot ce se putea spre a elimina talentul inconform cu vederile lor , creind neo-modelul unic ce ne mananca pana si acum zilele si ne infecteaza tara si literatura , Cezar Ivanescu a deschis , atat cat a putut , usile catre toti cei ce aratau talent , dedicatie si pasiune , indiferent de stil , voce lirica si timbru de intonatie estetica. Prin “Numele Poetului ” care a facut sa existe sute si poate mii de scriitori , mai importanti ori mai marunti de pe la noi , opera lui de mentor si de indrumator si-a gasit expresia cea mai potrivita . Era, de fapt, expresia unui om liber .
Bineinteles ca si maine , ca si azi , se vor gasi unii care – din nepricepere , obraznicie de semidoct arogant si atoatestiutor sau lipsa de memorie provocata de ingratitudinea ce ne caracterizeaza rasial – vor lasa deoparte sau se vor face a nu cunoaste ceea ce , insa, istoria scrisa cu fapte si nu prin prejudecati de porunceala o va dovedi iar cei ce stiu vor trebui sa vorbeasca pentru a nu se uita si a nu se schimonosi ceea ce este realitate consumata , fapt necontestabil si lung sir de atestari nediscutabile . In lumea infinita ce ne sta in fata , aceasta este forma ireductibila ce ne ajuta pe noi sa nu ne lasam prada ticalosiei si mistificatiilor organizate si de a merge in sensul celor ce trebuie facute si al judecatii drepte pe care Cine o face stie mai bine decat noi cum o va face . Iar din aceasta perspectiva , Cezar Ivanescu este un biruitor .
ARTUR SILVESTRI
http://luceafarul.wordpress.com/atitudini/portrete-si-destainuri-interviuri-cu-personalitati-de-azi/cezar-ivanescu-un-biruitor/
