“Ştiam că Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan în ultima vreme era foarte suferind. Înalt Prea Sfinţitul Andrei mă ţinea la curent telefonic, cu starea sănătăţii Sale, din ce în ce mai precară, şi într-un fel m-a anunţat că i se apropie sfârşitul. Şi, totuşi, când am aflat că şi-a dat duhul şi că a trecut în lumea de dincolo, am simţit o ruptură în sufletul meu, deşi, repet, eram pregătit pentru această despărţire. (…) Aşa se face că am căzut în genunchi şi m-am rugat pentru sufletul său, aşa cum şi eu l-am rugat să se roage de acolo din ceruri pentru sufletul meu. Pentru că , dragii mei, deşi moartea este despărţirea prin excelenţă, ea se împlineşte prin comuniunea rugăciunii.(…) Aşa încât eu mă despart, un fel de a zice, de Prea Sfinţitul Ioan cu sentimentul că nu este o adevărată despărţire şi cu sentimentul că sufletul său merge împreună cu drepţii în faţa Dreptului Judecător. Pentru că a fost omul care a învăţat Evanghelia cea adevărată în calitate de Dascăl şi a păstorit credincioşii în calitate de Păstor şi a luat în serios Arhieria, pentru că Arhiereu nu înseamnă Domnie, ci, în primul rând, Slujire şi Smerenie şi Ascultare! Arhieria adevărată se face pe brânci, nu de pe Tron, iar el a înţeles acest lucru. De câte ori l-am văzut în Oradea cu diferite prilejuri îmi povestea despre greutăţile pastoraţiei, care atârnă greu pe umerii oricărui Arhiereu conştient de misiunea lui. De aceea dragii mei am venit aici împreună cu Înalt Prea Sfinţitul Andrei, care i-a purtat de grijă până în ultima clipă; şi vreau ca, în numele meu şi al nostru, să mulţumesc familiei, nepotului său, părintelui Vasile Mihălţan, pentru că l-a îngrijit cu devotament şi, de asemenea, personalului care l-a îngrijit până la ultima suflare .
Suntem împreună cu Prea Sfinţia Ta , Prea Sfinţite părinte Ioan şi vom rămâne împreună prin rugăciunile noastre, aşa cum şi Prea Sfinţia Ta vei rămâne între noi, prin aceleaşi rugăciuni! Undeva la poarta cerului rugăciunile noastre se vor întâlni, dacă nu cumva s-au şi întâlnit! Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul şi să-l fericească în ceata drepţilor şi nu ne uita nici pe noi cei care rămânem cu toate poverile noastre, dar şi cu luminoasa Ta amintire! Amin!”
Mitropolitul Bartolomeu
Neamul Romanesc
