Alexandru Nemoianu: DESPRE OMENIE
Una dintre cele mai frumoase si mai miscatoare vorbe romanesti, care mai poate fi auzita in sate, este “vino sa te omenesc” sau “am fost omenit”.In inteles imediat ” a omeni” pe cineva inseamna a primi pe cineva in casa si a ii darui o bucata de paine, un pahar de apa, o vorba buna sau toate la un loc. Iar a “fi omenit” inseamna a primi cele amintite mai inainte. Dincolo de frumusetea exprimarii,dincolo de ilustrarea celei mai autentice trasaturi romanesti,cea care leaga demnitatea de modestie si modestia de eleganta,”a omeni” inseamna o profunda,absoluta intelegere a rostului de a fi in fiinta si o traire Ortodoxa cutremuratoare. Mai dovedeste aceasta vorba ca Romanii sunt un popor nu vechi,ci stravechi,cu o identitate si intelegere de sine care trece de vremea istorica si ne duce “la inceput”.
A “omeni” inseamna intelegerea si trairea deplina,constienta si pururea “angajata”, a starii in care ne aflam, a existentei noastre nu ca “indivizi”,numere sociale si economice, dar ca “persoane”,existente constiente de sine si de cele din jur. ”Persoana” este intotdeauna constienta de sine, constienta de relatia cu Ziditorul si constienta ca realizarea ei nu se poate implini decat in “comuniune”, in relatie cu semenul sau. Iar realizarea relatiei cu semenul, care inseamna trairea creatoare a iubirii,inseamna a jertfi; fara nadajde de recompensa imediata alta decat un zambet, o multumire, o strangere de mana, o aducere aminte. ”Persona” nu poate fiinta decat in relatie mutuala, care este necesar de respect si ideal ar trebui sa fie de dragoste,din adancc in adanc si pana la o cuprindere universala,”soborniceasca”. Prin “fata” sa si prin “cuvintele” sale, persoana sta in comuniune cu cei din jur si prin ele se mantuie ori se osandeste.
“Omenia” exprima toate cele pomenite si le implica pe toate.In aceasta stare de “omenie”si in trairea ei vom putea intelege bine cele spuse in Luca 16,9, : ”Si Eu va spun: Faceti-va prieteni din bogatia nedreapta,pentru ca atunci cand veti saraci, sa va primeasca aceia in corturile cele vesnice.”
Alexandru Nemoianu
Neamul Romanesc
