Boris David: Oare poţi să scrii fără adresă?
Cine eşti tu…?!
Cine eşti tu?! mă întreb eu adesea
Cea cui îi scriu tot ce sufletu-mi ţese
Chiar de-i gând plin de raze de soare
Chiar de-i negura nopţii ce-n zare
Tot mai des îmi apare, şi-n minte,
Tot mai des mă scufundă-n morminte.
Eşti imaginea celei ce-odată,
Dintr-o joac-a schimbat viaţa-mi toată,
Cea ce ieri îmi furai gânduri toate,
Jurăminte smulgând pân’ la moarte,
Sau eşti doar o nălucă anume
Ce-am creat-o-ntr-a mea tristă lume?
Tu nu vezi cum adeseori pagini
Umplu doar cu acele imagini
Care-n viaţă mi-au dat numai soare
Ce sclipea într-a ochilor tăi doar culoare
Luminând orice urmă de umbră
Ce-mi scăpa din a minţii penumbră?
Dar tot eu dau hârtiei adesea
Mărturii ale unei obsesii
Cea ce mintea ades mi-o-nfierbântă
Cu-n destin ce nu poate să mintă
Căutând ca alături de tine
Pe ascuns să port crucea din mine.
Da, mă-ntreb, cine eşti tu aceea
Care-mi smulgi pe ascuns adevărul
Chiar de-l scriu pe o simplă hârtie
Şi dorind ca nimic să se ştie
Nu pun timbre, nu pun nici adrese,
Să fiu sigur că-n lume nu iese.
15 noiembrie ’80
Braşov
Boris David
