Sandu Cătinean: Poeme
Prin frunzis înmiresmat…
Prin frunziș înmiresmat
Cântă-o mierlă întristată
Triluri lungi se zbat prelung
Draga mea de mult plecată…
Pe cărări sclipesc lumini
Fluturi albi în jur m-alintă
Calc prin iarba fără spini
Mierla tot mai dulce cântă…
Plânge tot ce-i sfânt în mine
Prin frunziș doar amintiri
Cât n-aș da să moară timpul
Să-mi sorb draga din priviri…
Prin frunziș înmiresmat
Numai eu și-o mierlă neagră
Strig că-s viu și n-am pierit !
Unde-mi ești iubire dragă ?…
Cât de aprig cântă mierla
Suflete nu vrei să mori ?
Ah, de ce-ai plecat iubito ?
Cânt și strig…până în zori…
De-i rupe-o floare de pe câmp…
De-i rupe-o floare de pe câmp
Ascultă-atent și-i auzii suspine
Un freamăt lin încet te-anfiora
Și-a-ngenunchia tu vei simții că-ți vine…
Să nu te miști și-apoi să nu te miri
De zumzetul ce din adâncuri urcă
E Mama Florilor ce din pământ
Își plânge fiica care e pe ducă…
Și să nu uiți nicicând acest fior
Ce florile din câmpuri ți-l oferă
Oricât de mult nu ai știut, de-acum
Vei știi că lumea lor nu-i efemeră…
Că florile din câmpuri au un suflet
Și-o mamă ce le naște primăvara
Iar când le rupi, o mamă le va plânge
Și-a fi cu-o floare mai puțină…vara…
Ion, Apostolul din munţi
Ion, Apostolul din munţi
Îşi duce viaţa printre stânci
Se-mbracă-n humă când i-e frig
Şi doarme-n peşteri prea adânci
Nimic nu vrea din ce e bun
Şi nici plăceri nu vrea să simtă
Când soarele străluce aspru
Se pierde trist în grota-i simplă…
Ion nu-i simplu în gândire
Nici în păreri nu-i desuet
Sătul de comedia lumii
Se vrea doar un moşneag discret…
În rugăciuni se-afundă zilnic
Sperând ca lumea să-nţeleagă
Că rugăciunea nu-i doar tihnă
Ci e lumina ce ne leagă…
Pământu-acesta-i pentru toţi
Iar bunătatea-i rostul vieţii
Mai iute lumea ar pierii
De n-ar fi drepţii şi-nţelepţii…
Şi nici s-ar îneca uşor
Cum apa-neacă ram din sălcii
De-ar asculta cum sfinţii toţi
Se roagă-ncet la Domnul păcii
Ion, Apostolul din munţi
S-a stinge-ncet printr-o văioagă
Chiar dacă-n lume prea puţini
Ştiu că pe Ion stă lumea-ntreagă…
În rugăciunea ce se sfarmă
Prin peşterile-ntunecate
Va sta mereu…cât va fi lumea
Spălarea noastră de păcate…
Sandu Cătinean din Bonţida
