La ceas aniversar, Eugen Emeric Chvala, prins “ În spatele oglinzii “
“Eu sunt doar o lacrimă …“. Eugen Emeric Chvala
***
Eugen Emeric Chvala, poet, promotor cultural, interesat de cultură, jurnalist, un meloman incurabil.
Volumul de debut În spatele oglinzii al poetului Eugen Emeric Chvala, aparut la Editura Mușatinia, Roman, 2013, prin bunavoința doamnei editor și director, Emilia Țuțuianu, ni-l înfăţişează pe autor aşa cum este, ascuns în spatele oglinzilor, cu: sufletu-mi greu se-odihneşte pe ţărm/nisip numărând/ clipe de scrum/.
Trecerea timpului ,,îl cerne”, cum însăşi autorul se destăinuie: „mă cerne mereu/ şi marea mă-ntreabă mereu/ de sunt eu…”
Preocuparea existenţială firească în lumea celor ce stăpânesc cuvântul. Un suflet ce freamătă la fiecare adiere a frunzelor, ce lăcrimează tăcut copleşit de reaua întocmire a lumii. Ştie să dăruiască, ne vorbeşte la un moment dat de egoism, dar un altfel de egoism… De la care avem ce învăţa. Să nu fim indiferenţi, să arătăm tuturor că ne pasă. Eugen Emeric Chvala scrie dintr-un plin sufletesc, este ca o apă curată de izvor ce doreşte a ne chema să ne privim chipurile obosite şi frământate.
De o sinceritate dezarmantă, înconjurat de familie, unde îşi găseşte mereu echilibrul, ştie să înfrunte vremurile prin puterea cuvântului. Fiorul liric, apropierea de divinitate îl fac tot mai puternic. Are tăria de a dărui din pacea sa, puţina lumină celor din jur. De la suflet la suflet. Iubirea ce îl împresoară la fiecare vers, nu este una carnală, ci una pentru oameni, pentru sufletele răvăşite de vremuri…,,să te iubesc…nu pot / o ştii prea bine / mai lasă-mă să cresc / să mă cunosc pe mine // să te sărut…aş vrea / dar nu ştiu cum / şi, recunosc…o vreau demult /aşa cum pasul îţi doreşte drum // să te privesc…ei ,da / te soarbe-adânc chiar inima /lacrimi firave îmi mijesc / deşi nu ştiu de vrei…ori ba….”
Are un stil aparte, inedit în felul în care aşează vorbele, iar sufletul său sensibil vibrează pe acorduri de imnuri cereşti. Şi nu i se poate imputa nimic. O inocenţă lirică te cuprinde încă de la cunoaşterea poesis-lui său,ce ne aduce zâmbet, tandreţe. Putem vorbi de poezie, de o proză poetică? Autorul scrie aşa cum simte, cu sufletul. Atunci când scrie, devine pasăre…doar el purtat de vremi spre eternitate.
Aşa cum însăşi declara, din dragoste pentru cei dragi; ,,sunt un tip foarte căsătorit şi cum dragostea a fost cea care m-a unit cu Liliana, o foarte iubesc aşa cum îmi foarte ador cei doi copii: Alexandra şi Loredana… orice listă de daruri aş face, ar începe cu ele, cu mama mea Maria, cu sora mea Mariana şi… de aici lista ar căpăta proporţii nebănuite … iubesc viaţa şi oamenii… nu e un secret…”
…”Era o zi cu o însemnătate anume… aleasă parcă de destinul meu – 15.01.1988…a fost prima întâlnire oficială, ziua în care am şi cerut-o în căsătorie, ziua în care a şi răspuns „DA” iubirii mele …şi clipele trec, şi anii se duc frumos…”(Eugen Emeric Chvala)
Da…nu este un secret, Eugen iubeşte oamenii, și familia sa reprezintă forța și puterea de a pășii cu smerenie și dragoste, spre timpul ce se scurge…
Prețuiește fiecare clipă, este doar lacrimă, zambet, știind ca “veșnicia stă ascunsă într-o clipă“.
Un prinos adus IUBIRII din IUBIRE!
Să-i urăm succes pentru debutul său literar şi fie ca aceasta zi specială , să-i aducă zâmbet și lumină în suflet…
Mariana Gurza
Timișoara
15 Ianuarie 2013
