Părintele Arsenie Papacioc despre smerenie și mândrie
— Cum putem birui şi alunga din inima noastră slava deşartă şi gândul mândriei?
— Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urată şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta. De aceea, nici nu vrea să audă Dumnezeu de omul mândru. Îi ia darul întreg ca să se poticnească şi să cadă în păcat. Doar s-ar smeri. Ea este înainte mergătoare a desfrânării, cum spune un Sfânt Părinte: „Unde căderea a apucat, acolo mai înainte mândria a lucrat”. Ea are nesuferita cutezanţă să stea lângă orice fel de virtute, şi chiar se ascunde în smerenie, la cine poate. Fiind atât de primejdioasă şi atât de prezentă la toate virtuţile şi rangurile este bine ca toţi credincioşii să-şi aducă aminte de păcatele lor, să şi le mărturisească mai des la preot, să cugete la moarte, să-şi facă canonul dat ca să scape de păcatul mândriei şi al slavei deşarte. Să nu uităm că acest păcat se ascunde şi în smerenie, pe care o are de paravan. Un cuvânt în plus împotriva mândriei: este bine să ceri sfat şi păreri de la oricine, că harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă. În drumul vieţii tale vei vedea câtă nevoie ai de semenii tăi, cu care ţi-a rânduit Dumnezeu să trăieşti şi te vei convinge singur că înţelepciunea divină stă sigur mai mult unde este smerenie, pentru că în smerenie este Dumnezeu. Lucifer a căzut numai din mândrie. Și după el, omul Adam și atâţia oameni care s-au încrezut în mintea şi părerea lor. Să nu se amăgească cineva că fără adevărata purificare în singura apă a smereniei, nu va putea intra nimeni în împărăţia lui Dumnezeu, de unde au căzut îngerii. Dumnezeu ne-a făcut frumoşi numai pentru El singur!
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984, pp. 446-447)
În anii ’80 ai secolului trecut, părintele Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria a purtat o serie de convorbiri cu cele mai de seamă personalități bisericești ale timpului, efort concretizat în monumentala lucrare „Convorbiri duhovnicești”, în două volume, ce totalizează aproape 1500 de pagini. În primul volum există și un dialog cu Părintele Arsenie Papacioc, plecat la Domnul cu câteva zile în urmă.
Sursa:http://www.doxologia.ro/
