Sandu Cătinean – Un tulnic plânge-n Apuseni
2 Jan 2013 by admin, Comments Off on Sandu Cătinean – Un tulnic plânge-n Apuseni
***
Un tulnic plânge-n Apuseni
Un tulnic plânge-n Apuseni
Vestind sfârşitul unei ere,
Tradiţii vechi se năruiesc,
Iar lumea sfântă-n hăuri piere.
Se scurge mugetul pe pietre
Mai grav, mai trist şi mai încet,
Şi nu-s pe munţi mai sfinte note,
Decât al tulnicului bocet.
Un moţ se-nchină încruntat
Când sunetul îi sparge pieptul,
Pe cetini reci îngenunchiat,
Stă moş Arsenie, înţeleptul.
În straie vechi înveşmântat
Mai poartă-n suflet rânduială,
Pătruns de-al tulnicului plâns,
Topit de dor… şi de-ndoială.
Se stinge-al tulnicului cânt
Şi-n brazi se lasă înserarea,
Prin Apuseni se scurg ca-n vis
Dureri trecute…şi uitarea.
Sandu Cătinean-din Bonţida
