Florentin SMARANDACHE: Taina scrisului – Cifrele au început să vibreze liric
Am compus prima poezie cȃnd eram prin clasa a doua (1962). Doamna învăţătoare, Mişcoci Elena, după ce-a citit-o, a zis că eu să mă ţin de… aritmetică! Făcea concursuri ad-hoc cu noi în clasele primare: care rezolvă mai repede o înmulţire sau o adunare, şi mă remarcase…
Mai târziu, la Şcoala Generală (1965-1969), participam la olimpiada de literatură cu o compunere „De la fereastra vagonului”. Acesta fusese titlul impus de organizatori. Şi m-a mirat că mi-au dat şi un premiu… doi. Scrisesem despre vacanţele mele, în care îmi plăcea să merg cu trenul la munte sau la mare. Profesoară de limba română era doamna Luluşa Diaconu.
La olimpiada de matematică din clasa a şaptea însă luasem premiul întăi pe comunele limitrofe Bălceştiului, şi dascălul nostru, Bălaşa Ion, m-a scos în faţa careului. Apoi, în clasa a opta participasem la o competiţie şcolară între comunele Bălceşti şi Măciuca, eu fiind selecţionat pentru subiectul chimie-fizică; alţi elevi erau la subiecte precum: istorie, geografie, etc. Profesoară la chimie era doamna Ioja Maria, iar la fizică domnul Văduva Gheorghe.
La liceu am mers numai pe olimpiade matematice, obţinând premii sau menţiuni la fazele locale, judeţene, şi naţionale. Profesorii mei fiind Bistriceanu Larisa la Liceul Pedagogic din Craiova (1969-1972), şi Vlădescu Nicolae la Liceul Pedagogic din Rm. Vȃlcea (1972-1974). La liceul craiovean am debutat în revista şcolii, „Năzuinţe”, în 1971, cu un careu de rebus „Păstorească” şi cu probleme propuse de matematică plus soluţii – dar nu literatură! Aveam şi un cerc de matematică, îndrumătoare fiind doamna profesoară Cătănoiu Florica.
Îmi plăcea la nebunie rebusul. Aveam abonament la „Rebus” din clasa a cincea. De sărbători apărea frumos ornat şi muream de curiozitate să încrucişez cuvintele şi să văd cum se îmbină în careuri ca un mozaic. Am continuat şi la Facultatea din Craiova, calificȃndu-mă la Olimpiada Studenţească de Matematică „Traian Lalescu” de la Cluj-Napoca, din anul 1977, la care am fost cu profesorul de analiză complexă Peter Hamburg. Tot în acea perioadă mă înscrisesem la un cerc de Limbaje Formale, condus de Prof. univ. dr. Alexandru Dincă.
Am făcut o pauză de la creaţia literară până prin anul 1979, după absolvirea Facultăţii de Informatică, cȃnd am fost încurajat să revin la poezie de către un fost coleg de liceu, lingvist şi scriitor, Constantin Matei – reîntâlnit pe scările universităţii, şi de către profesorul şi criticul literar Constantin M. Popa. Prima poezie publicată s-a intitulat „Cifrele au început să vibreze” şi-a apărut în „Năzuinţe” în 1979. Am ajuns să debutez şi în volum, într-o antologie colectivă a membrilor Cenaclului Literar „Elena Farago” din Craiova, „Ora planetei”, în anul 1980.
L-am întâlnit la Craiova, mai târziu, la Cenaclul „Ramuri”, pe Marin Sorescu, originar din Bulzeşti – la o azvârlitură de băţ de Bălceştiul meu. Mereu treceam cu rata aglomerată prin Bulzeşti, aflat pe ruta Bălceşti – Craiova. A urmat atunci o pauză temporară la matematică; eu scriam de grabă poeme, eseuri, proză şi mai ales ţineam un jurnal intim. Acum am întors din nou roata spre ştiinţă. Însă combin aceste două domenii printr-un jurnal de călătorii la diverse conferinţe ştiinţifice internaţionale.
—————————————
* Se dedică publicistului George Roca
Florentin SMARANDACHE
Gallup, New Mexico, SUA
31 decembrie 2012
