Cuvânt și iubire

Sunt “Român și Punctum” oriunde aș trăi în lume !”

A marturisi de ce scriu, inseamna sa-mi povestesc viata mea intreaga. Sa repet deci convingerea mea despre un adevar ce atarna eventual de pronia cereasca, fiindca asa este omul intocmit, a fi superior intre fiinte. Cu ganduri, cu iubiri, sociabil, orgolios, cu infinite imaginatii despre propria-i viata. Dar, cand incerci a face o marturisire despre tine, despre tine ca individ, si inca traitor departe de locurile tale natale, dus de destin si imprejurari, psihologia ta capata valente ceva mai interesante. Personalitatii tale i se adaoga, sau i se desprind, valori care rabufnesc spre a fi exteriorizate, adica spre a te regasi pe tine in raport cu lumea din jur. Lupta pentru a supravietui nu este o noutate, astfel in scriere incercam intotdeauna o cautare, o explicare a realitatii in care te afli, dar este si o deschidere de cai si idei spre a te emancipa, a-ti gasi un loc in sistemul social in care traesti.

Asadar, la un moment dat observ ca ,de fapt, nu scriu numai pentru mine, chiar scriu pentru cei in mijlocul carora exist si ma misc. Scriu cu idea sincera ca simt si doresc o societate cat mai perfecta, unde eticul si esteticul sa primeze in relatiile noastre de zi cu zi, si unde sa-mi gasesc si eu locul meu ca individ.

In Australia, sunt editorul revistei de arta si cultura “Iosif Vulcan”, am lansat recent o adresa catre cititorii revistei, in care de fapt se observa limpede pentru cine scriu, dar si directia mea de orientare spre o miscare literara careia imi place sa ma atasez. Adresa este intr-un cuvant, o adevarata marturisire proprie: -Anul 2006 speram sa fie un an al infaptuirilor mult mai curajoase, speram sa avem puterea a incropi o mai vie miscare literara, la care va invitam cu tot dragul, dupa putintele fiecaruia, sa ne unim efortul de a deschide o cale a trairii in armonie, a da acestei miscari literare o directie din care sa poata rasari un adevarat curent literar, nou, la care generatia tanara, copiii nostri, sa adere cu visele, sperantele, imaginatia lor creatoare de o lume spre bine, spre un viitor omenesc. Comunitatea noastra etnica de pretutindeni are resurse imense, ne trebuie numai o opinie sanatoasa, capabila a reaseza unitatea comunitatii pe principiile respectului, in primul rand intre noi romanii. Apoi, a intelegerii celor varstnici pentru ca rolul lor este a deschide tineretului orice posibilitate de succes inspre viitor. Prin copiii nostri,traim noi, parintii ! Vrem o cultura care sa zideasca viata, vrem opere literare cu tematici de innobilare spirituala a oamenilor, sa avem un Dumnezeu, nu un fanatism. Cand Dumnezeu a creat lumea, a globalizat deja iubirea, deci sa cautam iubirea daca vrem sa unim omenirea. Miscarea literara la care va chem, iubiti creatori de opere literare, incepe din acest moment in care lansez adresa mea”. Pentru a fi mai precis in marturisirea mea de credinta literara, trebuie sa recunosc atasamentul meu la curentul literar clasic.

Clasicismul eu il vad ca pe un curcubeu tricolor, ancorat intre trecut si viitor, lasand cicatrizarea comunis- mului asemenea unei balti in curs de secare. Clasicismul aduna multe idei ale Umanismului(Renasterea), aduna din ideile Iluminismului(Scoala Ardeleana), din cele ale Realismului, Naturalismului, etc. Romantismul nu prea m-a atras niciodata, mai ales ca favoriza dezinteresul pentru forma, cat mai ales al obsenitatilor expresiei, aducand grotescul si vulgaritatea. Fiind si eu, un iubitor al artelor literare, incercandu-mi harul si condeiul inspre genurile literare in general( liric, epic, dramatic) trebuie sa marturisesc din nou, si sa recunosc ,influenta binefacatoare a marilor nostrii clasici, creatori de o literatura sanatoasa, constructiva, si cu o critica literara intru totul pusa ,prin bunul simt, in folosul ridicarii calitatii si claritatii operelor literare. Cohortele de critici literari rasariti azi de prin toate maidanele, il fac pe tanarul poet sau prozator sa nu mai stie incotro sa-si prezinte creatia visului sau.

Avem nevoie de o critica literara, capabila a se curati ea insasi de acesti nechemati in ale creatiei literare, patrunsi prin diferite fante de umbre si nu de lumini, si a caror prezenta strica prematur entuziasmul unui scriitor tanar si promitator”. Marturisesc cu credinta influenta marilor nostri clasici, si a caror amprenta mi-a ramas, citindu-i : Al. Odobescu, M.Kogalniceanu, I.Heliade Radulescu, V.Alecsandri, N.Filimon, Ion Creanga, B.P.Hasdeu, Titu Maiorescu, si altii. Inspre teatru m-au inspirat IL Caragiale, V.Alecsandri, Mihail Sorbul , bineinteles si scrierile anticilor greco-latini. Poezia mi-a fost inspirata de scrierile poetilor romani valorosi, desigur, M.Eminescu,Iosif Vulcan, Al.Vlahuta, St.O.Iosif, G.Toparceanu, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G.Cosbuc, Ion Slavici si altii.

Aici ,in Australia, din literatura australiana m-a atras scrierile unor clasici de seama, bunaoara Henry Lawson, Miles Franklin, Marcus Clarke, Jack Bennet, si altii. Dintre cei pe care i-am cunoscut si am stat alaturi de ei la intalnirile literare amintesc de: Jean Dixon, Joyce Trickett, Stella Wilkes, Sylvia Agnes, Susan Yorke, Annie McNamara. Poeti romani-australieni consacrati de asemenea, si printre care care sunt mandru a ma socoti si eu, avem in fiecare din statele australiene. Amintesc nume cunoscute deja : George Roca, Gheorghe Costea, Vladimir Nichita, Elisabeta Siladi, Andreea Irina Sima, Loredana Tudor Tomescu, si altii.

Ca scriitor, sunt si eu un om ca fiecare, poate uneori mai putin grabit, cu de toate,fie bune fie rele. Asa ne spuneau parintii, ca avem fiecare o stea la nastere si aceasta ne duce unde trebuie sa ajungem. Cand am avut o bucurie sau o tristete, nu m-am pierdut cu firea, asteptam sa se umple bine sacul desertaciunilor, apoi cu barbatie il ridicam pe umerii judecatii, salvandu-ma. Numai ca aceasta stea a mea, m-a dus la vre-o 14.000 km. de locul meu natal bihorean, adica pana in Australia. Totusi, un adevar ma face fericit, imi da imbold sa scriu, fiindca nu am iesit din traditia si sufletul neamului meu romanesc. Limba Romana este cea invatata la sanul mamei, cu aceasta scriu, prin aceasta ma exprim, cantandu-mi bucuria si amarul, prezentul si trecutul, si sper spre viitor.

Pentru scriitorul roman de pretutindeni traditia eposului literaturii romane ramane un izvor vesnic si sfant, nesecat, izvoditor de noi doruri, de amintiri si sperante intotdeauna cu iubire pentru neamul sau. Artistul roman din mine ma tine legat cu un fir viu, invizibil, dar vizibil doar prin scrierile mele ce ma marturisesc ca sunt “Roman si Punctum” oriunde as trai in lume !”(2006)

Ioan Miclău

Australia

***

Date despre autor:

“Ioan Miclău (n. 25 decembrie 1940). Scriitor român din Australia. Poet, dramaturg, jurnalist, autor de memorialistică literară, promotor cultural de seamă. Fondator de grupări literare în ţara de la Antipozi. Cărţi reprezentative: „Poezii alese” (vol. I, II), „Teatru”, „Fiica Zeiţei Vesta”, nuvelistică.Ioan Miclau s-a distins drept principalul animator al gruparii scriitorilor romani de la Antipozi , avand o actiune cetateneasca uimitor de tenace si de echilibrata . Fondator al Bibliotecii ” Mihai Eminescu ” din Cringilla , Australia , ridicata si inzestrata cu efortul sau generos si neprecupetit , Ioan Miclau a dat un exemplu de ” actiune romaneasca ” printre straini , si a devenit un model ce va trebui luat in seama intotdeauna cand se vor aminti faptele mari . Si pentru aceasta scriitorul a fost distins cu Premiul de Excelenta al Patrimoniului Romanesc , decernat de ARP , in 2006 .”Artur Silvestri

 ***

“Traiesc in Australia, avand intotdeauna si o chemare inspre poezie si arte in general. Cu cateva carti gata publicate deja, mai doresc sa am si acest “blog” http://ionmiclau.wordpress.com/ al meu in care sa-mi scriu Poezia pe care sa o daruiesc cititorilor iubitori de vers, precum si din viata mea de zi cu zi, cu experienta mea, desigur a unui om ca oricare, stiind ca inobilarea sufleteasca prin cultura si educatie vine! Ca intotdeauna sfatul si critica adusa de cititorul meu mi-a adus ridicare si indreptare!”

 “Lumina, culoare si cant, s-au intruchipat in Cuvant, Izvor ce-l aduce pe Om ca sa fie: Vietii faclie, gandire, iubire, in final – Poezie!” Ioan Miclau “Gepianul”

La mulți ani, Ioan Miclău!

 25.12.2012

M.G.

***

Cu acelasi ales respect,
Doamnei MARIANA GURZA: “SARBATORI FERICITE DE SFANTUL CRACIUN, UN AN NOU 2013 Binecuvantat de Dumnezeu cu implinirea dorintelor si sperantelor intregii Dumitale Familii.

LA MULTI ANI VA DORESTE din Australia Familia Florica si Ioan Miclau “Gepianul”.

PS: Mare bucurie sufleteasca draga MARIANA mi-a adus stirea de acu dimineata si publicarea pe blogul Dumitale acea inimoasa scriere a mea prin anii 2006, si cand inca la carma Revistelor sale se afla Sfantul ARTUR SILVESTRI

M-au atras intotdeauna Oamenii care se atasau Neamului, Tainicei Romanii, asa cum o fac si azi aceste mari suflete si Oameni de seama, ADRIAN BOTEZ, BEN TODICA, MARIANA GURZA, Pr.AL.STANCIULESCU BARDA, VERONICA BALAJ, Pr.IOAN VASILE PRUNDUS, DIMITRIE GRAMA, EMILIA TUTUIANU, IOAN MOLDOVAN, ADRIAN GABRIEL CALTANIDE, si multi, multi altii!

DUMNEZEU SA NE INGRIJEASCA SI SA CREASCA RADACINILE CELE VIGUROASE ALE NEAMULUI ROMANESC!

Cu drag si mereu ales respect Ioan Miclau “Gepianul”