Maria Diana Popescu: Crăciunul, repetabilul ceas de sfinţenie
Valurile crizei crizei nu ne-au redus la tăcere. Trăim încă! Am apucat şi aceste Sfinte Sărbători. Cînd aproape totul era ostil în jurul nostru, hop, minune! Se fisurează podeaua cerului şi curg pe Pămînt o droaie de Moş Crăciuni şi crăciuniţe cu minijup capul bietului român, care a economisit cîte un bănuţ la ciorap tot anul, ca măcar de Crăciun şi de Revelion să manînce mai bine. Dacă lucraţi şi nu reuşiţi să ajungeţi în magazine, drumurile satelor arată ca nişte măcelarii în aer liber, porcii pîrliţi, spălaţi, tranşaţi, semi-preparaţi se vînd pe la porţi sau pe marginea drumului. Bolţile caselor şi gardurile s-au transformat în galantare pentru cei interesaţi de carne sănătoasă. Vînzările de carne de porc şi de brazi n-au nicio legătură cu războaiele pentru cucerirea naţiunilor, nici cu odaia în care stă chircită teoria Europei, nici cu supermarcheturile care pierd teren, an de an, teren în favoarea tîrgurilor româneşti cu preparate tradiţionale, amenajate în centrele oraşelor. Preţurile sunt mari în tîrguri, dar românul vrea să mânînce curat, ca pe vremuri. Crăciunul n-ar fi Crăciun, dacă n-ar sfîrîi cîrnaţii ţărăneşti în tigaie şi n-ar tremura piftia pe masă, dacă n-ar mirosi a sarmale pînă la colţul străzii şi a cetină de brad în odaie. Criza trebuie hrănită cu sarmale şi friptură de porc. Traversînd America, ea bîntuie nesătulă de 4 ani Uniunea Europeană, unde porcii autohtoni au fost integraţi cu de-a sila prin şiretlicuri democratice, economice, politice, culturale şi, de ce nu, istorice. Înainte de integrare „Pomana porcului” românesc a generat chiar şi un seminar ştiinţific, „Porkshop – teze şi antiteze”, ţinut la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ce capitol putea fi atunci mai interesant pentru popor de negociat cu U.E., decît „porcul”! Savanţi, cercetători şi oameni de ştiinţă, de tot rîsul, au ridicat pofticioşi capacul de pe ceaun, atenţionînd ţăranul cu privire la hermeneutica crimei ritualice a porcului, strîns legată de viitorul României. Marele alb ştia cîte legi se învîrt în jurul lui, cîte interese de grup şi de stat, cîte şpăgi se dau pentru el. Pe scara Puterii, porcul e stăpîn şi azi şi peste oameni. În jurul lui se coc ordonanţe, legi, angajamente, fraude, ţepe. Etnografii şi folcloriştii consemnează că în vechime, la solstiţiul de iarnă, jertfirea porcilor era un lucru obişnuit în onoarea zeilor, pentru a-i convinge să lase zilele mai lungi decît nopţile. În „Bunul simţ ca paradox” a lui Al. Paleologu, la capitolul despre „înjurături din limbile europene”, scrie că înjurătura românului – „trimiterea la origini” – „este o şansă acordată preopinentului de a reveni într-o formă îmbunătăţită”. În acest sezon sărbătoresc e posibil ca înjurătura să aibă virtuţi terapeutice. Românii care nu vor avea nici acum pită pe masă, îşi vor aminti printre înjurături de grohăitorii din Casa Poporului, fiecare unic în alt mod (la fel ca amprentele digitale), prin rît, urechi, coadă sau şorici, care au adus mare dezastru pămîntului românesc. Nevoiaşii îi vor afurisi, de nu-i mai spală toată apa Iordanului, nici conturile în euro, în dolari sau în franci elveţieni, apoi vor face potecă spre biserici, la icoanele făcătoare de minuni, ştiind că numai de acolo poate veni ajutorul. Crăciunul este şi va trebuie să rămînă repetabilul ceas de sfinţenie, acum şi totdeauna. Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos reuşeşte să mobilizeze în fiecare an întreaga suflare omenească. Cu inimă primenită, împărtăşit cu Cele sfinte după post, românul trage parcă mai luminat de nevoi sau de grătarele încinse între marea de probleme fumegînde. Credincios tradiţiei creştine, românul a cultivat de veacuri, ca pe un lucru de preţ, statornicia în Biserică. Pe de altă parte, căutînd calea de a înfrunta zonele de afecte şi efecte contemporane, a apelat prin rugăciune la Tatăl Ceresc, unde nu-i loc pentru îndoială şi nici pentru umbre. Să nu-l pierdem pe Dumnezeu în această dezordine a lumii! Să fim buni măcar în ceasul Naşterii Mîntuitorului IIsus, poate astfel o minune va ierta România de crima săvîrşită în Sfînta zi de Crăciun a lui 1989.
Maria Diana Popescu
