Mnerie Dumitru: Demnitatea celui sănătos
Omul brav, semeţ, sănătos intră în rezonanţă, în mod obişnuit, parcă în mod mai firesc, cu cuvântul DEMNITATE. Se şi poate imagina Măria Sa, Demnitarul, urmându-şi misiunea nobilă, cu mersul înainte, cu hotărâre cu braţul puternic, trupul vânjos, sănătos …. Se pare că este şi mai uşor să-ţi aperi demnitatea când starea de sănătate îţi este foarte bună, când tot organismul, toate organele funcţionează normal şi regulat.
Dar, … mai este câte unul… (de n-ar fi aşa mulţi …): sănătos, care se bucură de o sănătate deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate, teafăr, zdravăn, care nu este bolnav de nimic, … şi care, totuşi, de multe ori îşi calcă demnitatea umană în picioare, este nevrednic de încrederea acordată, dezamăgind lumea, netrebnic chiar, păcălind pe cei din jur cu mândria-i „aburindă, cu puterea arătată, cu sănătatea afişată.
Dar, să-l privim mai cu atenţie şi pe cel bolnav, rănit, îndurerat, suferind, să-i străpungem cu credinţă privirea-i umbrită de pleoapele-i îngreunate pe nedrept, deoarece, s-ar putea să descoperim adevărata DEMNITATE.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Duminica a VI-a după Rusalii (“Vindecarea slăbănogului din Capernaum”, Matei 9, 1-8), predica enoriaşilor faptul că: “Hristos Domnul nu diminuează demnitatea persoanei umane întristate de suferinţa bolii şi de lacrimile pocăinţei, ci o salvează şi o înalţă după ce aceasta a fost rănită de răutatea păcatului şi de durerea umilitoare a bolii.” … “Dumnezeu-Omul ţi-a iertat păcatele, vindecându-ţi astfel sufletul, şi te-a înălţat la demnitatea de fiu duhovnicesc al Său, după har, iar apoi ţi-a vindecat şi trupul, dăruindu-ţi libertatea de mişcare şi starea de comuniune cu cei apropiaţi sau cu cei ai casei tale. Mântuitorul iartă, vindecă şi ridică pe păcătosul bolnav şi schimbă viaţa lui, dăruindu-i sănătate şi bucurie, trezind în oamenii din jur minunare şi slăvire adusă lui Dumnezeu prezent şi lucrător în Iisus (cf. Matei 9, 8)”.
Desigur, cei îmbolnăviţi, bătuţi, răniţi, căzuţi, au şansa de a-şi apăra DEMNITATEA, dacă merg cu credinţa în Iisus, încredinţând iubire aproapelui, manifestând singura umilinţă admisă – cea faţă de Dumnezeu, lingându-şi rănile, lăsându-se ajutaţi, luptând cu boala, adusă lui Dumnezeu prezent şi lucrător în Iisus (cf. Matei 9, 8)”.
Desigur, cei îmbolnăviţi, bătuţi, răniţi, căzuţi, au şansa de a-şi apăra DEMNITATEA, dacă merg cu credinţa în Iisus, încredinţând iubire aproapelui, manifestând singura umilinţă admisă – cea faţă de Dumnezeu, lingându-şi rănile, lăsându-se ajutaţi, luptând cu boala, având înainte privirea, spre redobândirea sănătăţii, la nivelul propriului suflet rămas nobil.
Aşa DEMNITATEA Românului – creştin, cu memoria vredniciei, a dârzeniei, în lupta pentru cinste, adevăr, dreptate – poate fi o caracteristică mai vizibilă şi-n vremurile noastre.
În mod firesc avem nevoie de o sănătate socială, de o sănătate publică, adică: de bunăstare sanitară, cu o stare de salubritate a întregii populaţii, care să poată fi mai la îndemâna celui DEMN.
Avem nevoie de un respect de sine SĂNĂTOS, de încredere în valorile perpetue care se nasc mereu dintre români, de reconsiderare a spiritului de hărnicie, de întrajutorare, de generozitate, de credinţă precum şi de voinţă.
Fiind într-o perioadă de post, înaintea sărbătoriri Naşterii Domnului, să ne rugăm pentru sănătatea noastră naţională şi personală, pentru ca mai apoi să ne putem bucura de DEMNITATE … şi de pe urma noilor noştri demnitari.
Doamne ajută !
Cu încredere în rostul sănătăţii,
Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE
RECTOR al Universităţii IOAN SLAVICI
http://demnitateaioanslavici.blogspot.ro/
