La mulți ani Hedir!
Îngerul anonim veghează: poeta Hedir Al-chalabi iubeşte existenţa din lut şi lumina ascunsă ei
În aceste zile a ieşit de sub teascul tipografic o nouă carte a poetei Hedir Al-chalabi. Se numeşte frumos şi trist, „Rai Întunecat“ şi este a patra ei carte, după „Ecouri de speranţă“, Editura DavidPrintPress Timișoara 2009, „Şoptind suspine mute“, Editura DavidPrintPress Timişoara 2012, „Gânduri ciobite“, Editura „Mirador“ Arad 2012 (în colaborare), precum și în două antologii colective .
De la bun început afirm răspicat că „Rai Întunecat“ este indiscutabil mai consistentă, mai nuanţată, atât în calitatea textului literar propus cât şi în cantitate, poeta punându-ne în faţa ochilor, a minţii şi a sufletului un material mai autocenzurat, mai elaborat decât în precedentele cărţi. Aşadar, remarc o creştere a valorii actului poetic, o evidentă dezvoltare a maturităţii de expresie, un adevărat „salt calitativ“, cum ar spune un director de fabrică.
Citind cartea de faţă recunoaştem aceeaşi Hedir Al-chalabi sensibilă, nuanţată la detaliile întortocheate ale ascunzişurilor sinuoase ale sufletului din cărţile anterioare, dar cu mult mai tristă, crunt de tristă, dureros de tristă. Aproape că simţi durere fizică atunci când citeşti că „Înveleşte-te cu lemn uscat/Mucegaiul să te învăluie/Şi lasă-te înfrânt de mâhnire“ (Vioara întristată). Chiar speranţa e una tristă, abordată prin imagini vizual-cromatic doar sugerate: „Măsor curcubeul apărut de nicăieri,/M-aş trezi privindu-l după moarte/Să-mi clătească ochii în culoare,/Teroarea să plouă-n armonie.“ (Degete pierdute).
Dragostea este plânsă şi suspinată, poeta tânjeşte după iubire, dar obstacolele o împiedică pentru că „Aşternutul nu îl mai poţi numi aşa/ E o plasă de sârmă ghimpată/În care tu şi eu dormim/… separaţi de lungi distanţe…“ (Sârma ghimpată); „Devenind rege personal/M-ai încătuşa/ Asigurându-te că doar ţie/Pe de-a-ntregul îţi voi aparţine.“ (Dragoste încătuşată). Uneori dragostea pare împărtăşită, căci „Admir ochii-ţi încercănaţi,/Cu drag privesc în faţa lor/ sclipind a rai şi mirosind a iarbă“ (Venerare).
Hedir Al-chalabi nu este indiferentă nici faţă de truda creaţiei, pe care o simte dureros, până la epuizare: „Scriu cât timp mâna mea/Va mai putea căra candela…“(Candela ascunsă), „Cartea am încercat să n-o strivesc,/Lumina nu a mai intrat în ea,/Literele s-au transformat în răni adânci.“ (Carte protejată), căci „Oglinda tulburată/În ea lumina demult nu se mai vede,/Nici treptele nu se mai înalţă,/Picioarele au devenit în timp de gheaţă,/Monstrul păgân se-ascunde sub soare,/Dar mâinile nu uită să rămână creatoare.“ (Monstru creator). Versurile de mai sus sunt un ars poetica, o credinţă nestrămutată în arta creaţiei precum şi în acceptarea plenară a sacrificiilor ce le incumbă.
Deşi poeta se simte o condamnată la viaţă (moartea refuzând-o), este strivită şi închisă de zidurile propriei exilări, are totuşi o speranţă, o încredere oarbă în destinul ei, socotind că undeva sus, un înger fără nume, anonim, o păzeşte de răul lumii, ocrotindu-i menirea şi aşa dureroasă de pe acest pământ. Astfel, mulţumeşte entităţii divine: „Ţi-aş săruta piciorul/Ce ţi l-am spălat cu mosc/Dar te privesc vrăjită/Cum gura ta vorbeşte/În limbi necunoscute…“ (Cântarea nopţii). Poeta este prietenă cu acest anonim înger păzitor, se tutuiesc, ei au o relaţie de prietenie, nu de subordonare: „Aşa că eu şi El nu ne mai domnim“ (Domnirea). Pentru frumuseţea versului care parcă se scurge ca un fluid imaterial, pentru frumuseţea personificării, am să reproduc în întregime poemul „Singurul fără nume“, titlu de poem care ar putea fi semnificaţia întregii cărţi aici de faţă, ar fi putut fi chiar titlul ei: „Stelele au împânzit cerul,/Licuricii se joacă sub privirile noastre…/Cum să nu-ţi sărut mâinile/Când ele sunt ocrotitoare?/Cum să nu-ţi dau nume/ Când ochii tăi de rele mă feresc?/Căci Dumnezeu te-a făcut înger/Dar dintre toţi, eşti singurul fără nume!“. Aşadar mai are o speranţă, steaua ei nu va pieri.
Ca o concluzie, aş întări ideea că Hedir Al-chalabi a scris o lucrare literară foarte importantă pentru poezia de limbă română, cum frumos spune E.L.S.E . în prezentarea cărţii. Potrivit lui E.L.S.E., lucrarea lui „Hedir Al-chalabi constituie un moment de referinţă în lirica românească actuală, un moment de referinţă în peisajul poetic contemporan.“ Iar criticul Dan Lăzărescu conchide, într-un text foarte concentrat de pe pagina a patra: „Împinsă de valul propriilor nemulţumiri, poeta noastră presimte mişcarea, chiar dacă nu şi consecinţele ei.“
Tipărită sub îngrijirea Editurii „Mirador“Arad, cartea „Rai Întunecat“ este o reuşită şi din punct de vedere estetic, ea bucurându-se de ilustraţii absolut superbe, care se mulează perfect pe conţinut, ilustraţii semnate de artista Sofia Klemenco, precum şi de o paginaţie plastică, potrivită unui text liric.
Personal, îi urez poetei Hedir Al-chalabi noi lucrări, care să se ridice cel puţin la nivelul celei de faţă, „Rai Întunecat“.
Şi pentru că astăzi este ziua ei de naştere îi urăm colegei noastre de la Glasul Aradului un sincer şi vesel La mulţi ani!, iar raiul ei terestru să devină cu mult mai luminos!
Laudatio
Hedir Al-chalabi este un om norocos. Destinul ei de până acum i-a dat posibilitatea să cunoască lumea şi oamenii în cele mai ascunse colţuri ale ei, lor, atât în zone mai întunecate cât şi mai luminoase sau doar penumbrite.
Mai există entităţi care sunt încercate de viaţă, sunt supuse unor presiuni din care ies cu fruntea sus. Numai că Hedir Al-chalabi nu face doar o simplă trecere prin lucruri, prin fenomene. Ea decantează răul de bine, binele de mediocru şi albastru de alt albastru. Ea îşi scrie cărţile nu pe hârtie, ci direct pe oamenii din jurul ei, pe care-i iubeşte şi-i cântă; chiar dacă uneori o face în surdină, de teama unor ferecate porţi ale intoleranţei şi ale unui rai, întunecat de îngeri anonimi.
Din preaplinul inimii sale, Hedir dăruieşte celor apropiaţi nestemate de vers, cizelate îndelung şi migălos în lungile nopţi de insomnii şi de nelinişti provocate de vietăţile canibale ale nopţii. Cărţile pe care le-a scris deja precum şi cele pe care le va suferi şi le va plânge în viitor vor oferi lumii o poetă-unicat, un om de o bogăţie morală şi culturală cum rar ţi-e dat să întâlneşti prin casele acestei lumi.
Astăzi, Hedir Al-chalabi înconjoară Soarele împreună cu Pământul pentru a 28-a oară. O vârstă jenant de tânără pentru experienţa ei uriaşă de viaţă trăită şi durută. Este o fire voluntară, senină, zâmbetul ei molipsitor îţi aminteşte de oazele deşertului, de Zeul Ra şi de seninul ochilor cadânelor din palatul sultanului.
Haideţi să zâmbim! Hedir Al-chalabi ne luminează cu optimismul ei aerul din jurul nostru.
Monstru creator
Osul e cioplit de literă
Viața și iubirea o inspiră
Stânca nu ar plânge niciodată
Nici inspirația nu ar fi adevărată.
Oglinda tulburată
În ea lumina demult nu se mai vede
Nici treptele nu se mai înalță
Picioarele au devenit în timp de gheață.
Monstrul păgân se-ascunde sub soare
Dar mâinile nu uită să rămână creatoare.
Date biobibliografice:
– Este născută pe 11 decembrie 1984 la Timișoara
– A urmat cursurile Universității Tibiscus din Timișoara, Facultatea de Jurnalistică
– Și-a continuat masteratul de Jurnalism și Publicitate în cadrul aceleiași universități
– În perioada liceului și a facultății a urmat cursuri de specializare în ziaristică, cursuri susținute de eminenți profesori de specialitate din țară și din străinătate
– Literar a debutat în revista liceului, iar publicistic în perioada facultății la diferite ziare din Timișoara
– Editorial a debutat în 2008 într-o antologie de specialitate, îngrijită de profesorii Dalia Petcu și Vasile Gherheș
– Literar a publicat: „Ecouri de speranţă“ (Editura DavidPrintPress Timișoara 2009), „Şoptind suspine mute“ (Editura DavidPrintPress Timişoara 2012), „Gânduri ciobite“ (Editura „Mirador“ Arad 2012 – în cola- borare), „Rai Întunecat” (Editura Mirador Arad 2012)
– A publicat în volumul colectiv de „Jurnalism și Comunicare” (Editura Artpress Timișoara 2008), „Poeme Hai-Hui”, o antologie de poezie (Editura Grinta&Singur 2012)
Sursa; http://hedir.ro/