Vavila Popovici: CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR)
„Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos”
Apostolul Pavel (2 Tim.2:8)
Muzica bisericească pe care o ascultăm în marile biserici, în preajma Altarelor, într-o atmosferă de sobrietate mistică, are întotdeauna o intonație de o frumusețe rară.
În data de 4 noiembrie 2012, în Catedrala Universității Duke, (Duke University Chapel) din Durham, Carolina de Nord, am putut asculta un concert de muzică religioasă – Corul TENEBRAE -, subtitrat „Rahmaninov și tradiția Rusă Corală”.
Catedrala construită între anii 1930 şi 1935 este impresionantă. Poziţionată în inima campusului vestic al universităţii, măsoară 291 feet lungime, 63 feet lăţime şi 73 feet înălţime, neţinând cont de înălţimea turnului. Este un exemplu de arhitectură neo-gotică în stil englezesc, caracterizată prin arcuri mari, bolţi nervurate şi contraforturi care permit crearea unor spaţii mari şi deschise, neîntrerupte de coloane pentru susţinere. A fost construită din piatră vulcanică, cunoscută ca piatră albastră de Hillsborough şi are 17 nuanţe de la ruginiu la gri. Ferestrele bisericii – 77 la număr – au sute de vitralii frumoase cu figuri și scene biblice. Băncile din interiorul bisericii asigură locuri pentru 1600 persoane. În interior au fost instalate două orgi, prima în 1976 – „Flentrop” – şi cea de a doua, de dimensiuni mai mici, „Brombaugh” în 1996.
Aici se ţin slujbele liturgice în fiecare duminică, la care participă şi corul universităţii, unul din cele mai mari şi active coruri din ţară, fiind constituit din 150 de membri – studenţi din facultăţi, cadre didactice dar şi alţi cântăreţi de la Universitatea Duke şi comunitatea din Durham.
Muzica religioasă de concert face parte din muzica cultă și unul din genurile sale este concertul coral pe care l-am ascultat în această Biserică cu acustică divină. Pe poteca care urca spre Biserică, crengile firave ale copacilor se agitau fermecător de asimetric și blând; lumina zilei scăzuse simțitor; sufletește eram pregătiți pentru o seară cu muzică liturgică.
Am intrat în Biserică, am găsit câteva locuri libere, am privit interiorul bisericii, crucea luminată și cele trei scene biblice din Altar și ne-am bucurat de tăcerea prevestitoare a unei „furtuni” magice.
La ora anunțată, cinci după amiază, a început concertul programat TENEBRAE CHOIR (Corul Tenebrae), sub conducerea directorului artistic Nigel Short. Programul a inclus muzică liturgică cu preponderență a compozitorilor ruși.
Dinspre pronaosul Bisericii tăcerea a fost spartă, spațiul străpuns de sunetele unei voci puternice de bas, cântând piesa All-Night Vigil (Privegherea de toată noaptea) de Serghei Rahmaninov: „Amin! Veniți și vă închinați Domnului! / Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru și Dumnezeul nostru…” cântat în limba slavă bisericească și de către ceilalți coriști care au apărut pe rând și au traversat Biserica înaintând spre altar în semi-întunericul Bisericii, unul câte unul, ținând fiecare partitura în mâini, luminată de două lămpi de neon fixate de partitură. Ajunși în fața altarului, au început să cânte în limba slavonă Great Litany (Marea Liturghie) a lui Rahmaninov, în întregime, un canon realizat între diacon și cor: „Binecuvântată să fie Împărăția Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! – Amin! – În pace să ne rugăm Domnului. – Doamne miluiește! – Pentru pacea Domnului și salvarea sufletelor noastre, să ne rugăm. – Doamne miluiește!…” Iar noi, ascultătorii, ne-am integrat în acel dialog cu divinitatea… Au urmat piesele lui Rahmaninov: The Cherubic Hymn (Imnul Heruvic) cântat în limba engleză: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, / Veșnic binecuvântat Domnul Dumnezeu Atotputernic, / Sfânt, Sfânt, Sfânt, / Dumnezeu în trei persoane,/ binecuvântată, binecuvântată Trinitate…”, Blazhen muzh (din All-Night Vigil): „Binecuvântat este omul ce nu umblă în sfatul cel rău. Aliluia. Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, iar calea celor răi va pieri. Aliluia…”
Piesele lui Rahmaninov – Bogoroditse Devo, Nyne otpushchayeshi – au fost intercalate cu piesele altor compozitori: Chesnokov, Kalinnikov, Mealor, Pärt, Ceaikovski și Kendov.
Cele 18 voci – soprane, alto, tenori și bași – au executat o muzică liturgică impresionantă, redând tradiția rusească. S-au auzit textele în limbile slavonă, engleză și latină.
Robustețea muzicii compozitorului, pianistului și dirijorului rus Serghei Vasilievici Rahmaninov (1873-1943) ne-a impresionat puternic, el fiind considerat unul dintre ultimii reprezentanți ai romantismului în muzica clasică rusă. Influențat de Ceaikovski, Rimski-Korsakov și alți compozitori ruși, muzica lui are un lirism pronunțat, expresivitate, ingeniozitate, precum și o paletă de tonuri bogat colorate. În timpul Revoluției ruse din 1917 pierzând averea, a plecat din Petrograd la Helsinki și un an mai târziu, în statele Unite. Între 1918 și 1943 a trăit în Statele Unite, dar și în Elveția, completându-și activitatea cu doar șase compoziții.
Rahmaninov a scris lucrări pentru pian și orchestră, concerte, Rapsodia pe o temă de Paganini, simfonii, precum și alte lucrări orchestrale, lucrări pentru pian solo care includ 24 Preludii și care traversează toate cele 24 chei majore și minore, sonate pentru pian, lucrări pentru două piane, patru mâini, Rapsodia Rusă. A mai scris lucrări corale, printre care Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și Privegherea de toată noaptea, cunoscută sub numele de Vecernie, sau All-Night Vigil, aceasta din urmă fiind una dintre lucrările sale cele mai apreciate, influențată de cântece rusești ortodoxe, lucrare în care a reprodus sunetele foarte variate ale clopotelor. Rahmaninov a dorit ca această piesă să fie cântată la înmormântarea lui. A murit în 1943, în Beverly Hills, California, înainte de a împlini 70 de ani. Un cor a cântat Privegherea de toată noaptea la înmormântarea lui. A vrut să fie îngropat în Elveția, dar condițiile din cel de al doilea război mondial au făcut ca această cerere să nu poată fi îndeplinită și a fost înmormântat la New York.
Nu pot încheia fără a-i creiona sumar și pe ceilalți compozitori ai pieselor ascultate: Pavel Grigorievici Chesnokov ( 1877-1944, Moscova ) a fost de asemenea un compozitor rus, dirijor de corală și profesor. El a compus peste 500 corale, dintre care peste patru sute corale sacre, finalizate până la vârsta de 30 ani, adică până în preajma revoluției ruse, deoarece sub regimul comunist nimeni nu a avut dreptul să producă orice formă de artă sacră. Ca atare, a mai compus o sută de coruri laice. Catedrala din Moscova, în care el a dirijat corurile, a fost distrusă. Acest lucru l-a afectat atât de mult, încât a încetat definitiv să mai compună. Am ascultat piesa lui – Izhe Heruvimi, op.9:No.7, impresionantă prin acel final: „…noi suntem aproape de a primi Împăratul tuturor, escortat invizibil de ceata de îngeri./ Aliluia, aliluia, aliluia!”(piesa cântată în limba slavonă) și Sveti tihi (lumină lină), Op.9: No.21 cu finalul: „O, Fiu al lui Dumnezeu, întreaga lume Te glorifică!”.
Vasily Kalinnikov (1866- 1901) a fost compozitor, dirijor și pianist; piesa ascultată în limba engleză a fost – I will love thee (Te voi iubi): „Te voi iubi, oh, Doamne, tăria mea./ Domnul este stânca mea, cetatea mea…”
Paul Mealor, născut în 1975 la North Wales, a studiat la Universitatea din New York, apoi a studiat compoziția la Copenhaga, la Academia Regală de Muzică. Din 2003 a devenit profesor la Universitatea din Scoția. Primul său album se intitulează „O lumină Tender” – o colecție de imnuri sacre corale. Am ascultat trei piese în latină: Salvador mundi (Salvatorul lumii), în care s-a auzit strigătul – „Deus noster” unei superbe voci de soprană, rămânând cu vibrația corzii timp de câteva secunde bune și care a fost precum penetrarea unei raze de lumină prin întuneric; Locus iste (Acest loc), în care am putut remarca un registru mai amplu; și Ubi caritas et amor – o lucrare caldă, liniștită: „Unde este caritate și dragoste, acolo este Dumnezeu. Dragostea lui Hristos ne-a adunat într-unul singur. / Să ne bucurăm și să fim mulțumiți./ Să ne temem și să iubim pe Dumnezeu cel viu./ Și să ne putem iubi unul pe altul, cu o inimă sinceră. Amin.” Piesa „Ubi caritas et amor” a avut premiera cu ocazia nunții regale a Prințului William de Wales cu Catherine Middleton.
Arvo Pärt, născut în 1935, este un compozitor estonian, unul dintre cei mai de seamă compozitori de muzică sacră. Sursa de inspirație a muzicii sale este cântul gregorian. Din cauza regimului sovietic a emigrat întâi la Viena și apoi s-a stabilit în Berlin. Opera sa se împarte în două parți, una în stil neo-clasic, influențată de Șostakovici, Prokofief și Bartok, cea de a doua în care el folosește sunetele clopotelor, o muzică caracterizată prin simple armonii, note singulare care constituie baza armoniei Vestice. Sunt lucrări de Tintinnabuli (un procedeu al compoziției muzicale descoperite de el), ritmări simple și care nu schimbă tempo-ul. În loc de limba natală estonă el folosește limba latină sau slavonă utilizate în liturghia ortodoxă. Lucrările sale sunt inspirate de texte religioase. Una dintre ele – The Beatitudes (Fericirile) am putut-o asculta în acest concert. Acordurile orgii auzite în acest cor, au creat o stare emoțională, către sfârșitul piesei corul auzindu-se unduitor de frumos: „Fericiți cei săraci cu duhul/ că a lor este împărăția cerurilor…” Și terminându-se cu „Amin.”
Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) a fost un compozitor rus ale cărui lucrări au inclus simfonii, concerte, opere, balete, muzică de cameră, corală cu texte Ortodoxe Ruse din Sfânta Liturghie. Ceaikovski are un stil personal, inconfundabil. În compozițiile sale nu a ținut cont de principiile care au guvernat melodia, armonia și fundamentele muzicii din Europa de Vest, intrând în contradicție cu ele și obținând originalitate și succese mari ale publicului. Totuși, viața lui Ceaikovski a fost punctată de crize personale și chiar de depresie. A murit subit la vârsta de 53 de ani. A scris multe lucrări îndrăgite de publicul muzicii clasice, inclusiv Romeo și Julieta, cei trei balete (Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită) , Concertul pentru pian, Concertul pentru vioară, simfonii de o rară profunzime și operele bine cunoscute: Regina de pică și Eugen Oneghin. În acest program am ascultat Legend The Crow of Roses (Legenda nașterii lui Iisus).
Nikolay Kendov (1871-1940) a fost și el un compozitor rus de muzică liturgică. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este Otche Nash (Tatăl Nostru), cu care s-a încheiat această minunată muzică liturgică: „Tatăl nostru care ești în ceruri,/ sfințească-se Numele Tău…”, cântată în limba slavonă. Kedrov s-a născut în Sankt Petersburg pe vremea imperiului rus, în familia unui Arhiepiscopului ortodox rus. După Revoluția din Octombrie a emigrat și a locuit întâi la Berlin și apoi s-a stabilit în Franța. Repertoriul din exil a inclus cântări liturgice ale Bisericii Ortodoxe Ruse.
Muzica este cea mai perfectă formă de comunicare între oameni. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române spunea într-o cuvântare a sa: „Se cunoaşte faptul că muzica, în general, şi muzica sacră în special, este izvor de pace profundă, de bucurie sfântă, dar şi de sănătate sufletească şi trupească. Ascultată în stare de rugăciune, muzica liturgică devine terapie, contribuie la alinarea suferinţei sufletului şi a trupului.”
Închei spunând că există oameni credincioși, dar și necredincioși care atunci când intră într-o Biserică și ascultă slujba, sau un astfel de concert, izbucnesc în lacrimi. Lacrimile se ivesc uneori din mustrări de conștiință, alteori sunt declanșate de sunetul mângâietor sau tulburător al cântului religios, sau, iată – de cele 18 voci superbe care au atins unda binelui și au adus lumină în sufletele oamenilor veniți să asculte.
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord
