Sandu Cătinean din Bonţida: Într-un ungher…
Într-un ungher
Într-un ungher de odaie
Tristă şi cu faţa plânsă
O fetiţă ca un înger
Şade cu lumina stinsă…
Ţine strâns un căţeluş
Cu privirea spre apus
Şi oftând către fereastră
Plânge-ncet…cu gândul dus
Din străfunduri de-ntuneric
Vede-un chip plecat departe
Şi se luptă cu năluca
Lumii care le desparte…
„Mamă!”… strigă trist copila
Şi o stea pe cer tresare…
„Ce faci, dulcea mea copilă
De ce inimioara-ţi moare?”
„De un dor”, spune copila
Iar steluţa se-ntristează
„Cum să-ţi mângâi inimioara
Noaptea să nu mai stai trează?”
„Nu ai cum steluţă dragă”
Şi-n odaie tremur dorul…
„Nu ai cum”…şi căţeluşul
Simte că îl ia fiorul…
Chiar şi luna se opreşte
Şi cătând către odaie
Îşi trimite raza-i lungă
Încercând doru’ să-nmoaie…
Iar fetiţa capu-şi pune
Pe perniţa de la mama
Adormind în raza lunii
Plânge-ncet, trăindu-si drama…
Sandu Cătinean din Bonţida