Simt freamătul lumii…
***
Mi-e sufletul un nour
Scriu din nou…
Astept cuvantul sa ma caute
Sa-mi dea din nou speranta
Putina libertate…
Mi-e sufletul un nour
Ce singur simt ca fuge
Spre amintiri ce dor
Si nu am unde ma ascunde…
Imi plamadesc din stele
Un cerc de foc mistuitor
Pentru a putea patrunde
In taina ta, alb nor…
Si dragostea de Neam
Ma tine in lumina.
Strig plangand si chem
Sa pot primi a Ta mila…
Simt freamatul lumii
Vin la izvoare
La fantani cantatoare
La acea apa vie
Aghiazma cea mare.
Si clopotul bisericii din deal
Ma duce la rascruci de drum…
Aplecata-n cumpana fantanii
Vad si simt freamatul lumii.
Si-mi vad ingerul plangand
Ingenunchiat in chip de prunc
Cu flori in mana, implorand.
Bunatatea Celui Sfant.
Si-mi ia lacrima-n tacere
O tine strans in pumnul sau…
Si-mi zic in gand:
O duce printre stele?
Sau trebuie sa plec si eu…
Muntele Sfant
Hoinara prin munti alesi
Pe ascunse poteci
Sfintite de izvoare
Din Apa cea Mare.
Ma simt privita
De chipuri nevazute
Ce au adus sfintenie
Tainicului munte.
Mireasma locului de ani
Se simte-n fiecare adiere
Parinti sfiosi
De vremuri,
Ingenunchiati,
De ruga impresurati
Ma privesc tacuti din rai…
Si-n framantarea cerului din mine
Privind spre crestele muntoase
Simt cum pogoara incet
Puterea Imparateasca…
Mariana Gurza
