Artur Silvestri – “Ofrande aproape fără grai”.
Draga Doamna Gurza,
Nu va faceti griji. Nu ma supara nimic doar ma amareste. Imi dau seama ca tot ce am facut am facut degeaba daca exista atata lipsa de intelegere, frivolitate in a spune cuvinte grele si iresponsabilitate in a raspandi idei absurde. Ele nu va apartin, de buna seama; apartin, insa, acestor necunoscuti care nu au nimic de facut mai bun decat de a-si da cu parerea despre evenimente, oameni si realitati asupra carora nu staruie nici macar o clipa ca sa isi dea seama daca gresesc sau nu gresesc si daca nu cumva,prin ce spun,fac raul sau il raspandesc. Ceea ce am citit arata "ura sistematica" ,dorinta iscusita de a strivi ceea ce nici macar nu cunosti si nepasarea in fata efectelor ce pot aparea.
Asa cum am si scris, acele fraze sunt de o gravitate extrema,las ca sunt absolut aberante. Ele dau intregului un sens ce nici nu se putea imagina si nu l-am dorit niciodata, stiind, insa, ca, din rautate sau pentru a fi "satanizat" va fi socotit astfel.Iata ca se intampla.
Nici nu stiu ce este mai rau: aparitia acestor "imagini" sau faptul ca ele se raspandesc, stricand mintile unor oameni inclinati sa vada mai mult raul, "intunecatul" si "nefirescul", complicand fara nici un motiv ceea ce, de fapt,este atat de simplu si clar. Insa traim intr-o societate depravata, incapabila sa aleaga elementar intre valori incompatibile. Ce poti sa faci? Nimic altceva decat sa-ti vezi de ale tale, cum am si spus. Poate candva, vreodata, se va intelege ceva, daca vor mai fi pe lume oameni care sa le inteleaga. Din pacate, eu nu pot face mai mult. Nu am putere si nici nu cred ca mai este posibil. Daca am dorit ceva,am dorit sa arat ca esentialul astazi este o revolutie morala, avand principii simple si la indemana: sa faci binele cat de putin, dar zilnic; sa ajuti cat poti si pe oricine si orice fiinta vie; sa nu ravnesti dincolo de ceea ce ti se cuvine; sa nu te atasezi de lucruri; sa daruiesti fara sa astepti nimic sau chiar asteptandu-te la mai rau; sa faci parte "dintru ale tale" aratand Celui ce ti-a daruit ca intelegi rostul acestui dar si ca prin el ii poti duce gandul bun cat mai departe,din neam in neam. Si inca si altele.
Acum,cand scriu,imi dau seama cat de ridicole sunt aceste cuvinte in ziua de azi si cat de fara rost sunt si cele ce am scris,in credinta,la inceputul unei carti pe care cred ca nu v-am trimis-o; se chema "Ofrande aproape fara grai". O sa le recitesc asta-seara ca sa incep sa ma desprind si mai mult de toate aceste siruri de cuvinte care, citite, imi dau numai amaraciune si sentimentul inutilitatii.
Domnia Voastra sunteti un om bun si ati facut de fiecare data numai ce trebuia; sau cel putin asa cred. Deci nu ati gresit. Altii gresesc si trebuie iertati. Dar sunt poveri pe care nu le mai poti duce decat in sinea ta si fara sa mai trebuiasca sa le vada si altii si sa se mire cu rautate sau sa le ia in deradere. M-ati ajutat si de data aceasta, sa stiti. Sa va ajute Dumnezeu si pentru aceasta lamurire.
Cu drag,
Silvestri
(Din file de corespondenta, noiembrie 2006)
