Artur Silvestri despre “rostul nostru”
Draga Doamna Gurza
In tot ceea ce facem astazi prin efort colectiv se aduna o intaie pagina de “istorie de modele” si in aceasta consta, inainte de toate, forta si insemnatatea contributiei ce aducem. Acest mod de a vedea isi arata insemnatatea in imediat dar va veni o vreme cand va deveni insasi conditia de a fi si cand vom fi obligati, daca voim sa mai existam, sa ne compunem prin intregire “friza de semne secrete” sau Pantheon populat de chipuri carora Patria le este recunoscatoare fiindca si ei au inteles care este datoria lor fata de ea.
Esentiala este, deci, misiunea si prin aceasta felul insusi de a ne aduna. Unii stateau deoparte, in izolare si penumbra, altii isi cunosteau, unii altora, opera si infaptuirea de ani mai multi ori mai putini; dar au fost suficiente cateva minute de schimburi de cuvinte si de idei clare si hotarate si am stiut precis cine suntem si ce avem de facut. Aceasta a fost, de fapt, explicatia modului straniu cum s-a alcatuit ceea ce noi denumim astazi “Romania Tainica”, o realitate care nu este” un grup” si nici o”miscare” ci o “realitate” ce vine de demult si merge catre inainte intr-o vreme aproape paralela cu orice timp indecis, ca si cum se descopera deodata un rau subteran si roditor caruia unii ii apartinem prin insusi secretul de a exista.
Rostul nostru de a sta impreuna este, de aceea, nu doar sa pastram ceea ce am primit ci si sa ne lamurim unii altora intelegeri inca nedefinite, continuitati ce nu trebuie sa se iroseasca, obiective ce ne depasesc simpla fiinta trecatoare si, in cele din urma, sa ne putem comunica – prin cuvinte sau fara cuvinte-ceea ce ne este de folos in vederea Binelui ce ni s-a poruncit.
Cu drag,
Silvestri
( File de corespondenta din arhiva personala, 29 August 2006)
