Emilia Țuțuianu – În căutarea rădăcinilor lui Ben Todică la Iezăr-Puiești
23 noiembrie 2012…O zi frumoasă de toamnă. Cu emoție și nerăbdare intrăm în satul Iezer, locul copilăriei scriitorului Ben Todică. Suntem întâmpinați de zâmbetul cald și deschis al lui nea Grigore, administratorul bisericii din sat. Bucuros ne dă multe informații despre biserică, despre invazia turcilor ..cine cu ce a contribuit la refacerea picturii interioare…schimbarea calendarului de pe stil vechi pe stil nou…și pentru noi, timpul parcă s-a oprit în loc, în neguri de istorie…
Cu smerenie ne închinăm și părăsim biserica cu regret în suflet. Coborâm în tăcere pe ulița satului și ne oprim la nr.191, la o căsuță mica, cu cerdac.. O privim fascinați, în tăcere…În fața ei măsurăm măruntețea omului, măruntețea pământului….și în străfundul sufletului, curat și pios aducem un gând de recunoștință pentru cei plecați… ,,Aveți mare noroc, la anul căsuța va fi dărâmată, noul proprietar și-a construit alta alături,” ne șoptește nea Grigore.
Părăsim cu regret căsuța și rătăcim cu privirea la stolurile de pescărușii care zburau peste oglinda iazurilor de la marginea satului… Cu sufletul încărcat de poveștile ascultate poposim în comuna Puiești. Suntem întâmpinați cu pâine și sare de primarul Costel Moraru. La biblioteca ,,Felix Aderca” începe lansarea cărților ,,În două lumii,” În două lumi de Ben Todică.
Vădit emoționat, domnul primar Costel Moraru ne înmânează ,,Diploma de excelență” pentru scriitorul Ben Todică și ne mărturisește: ,,Numele lui Ben Todică a ajuns cu bine, aici în satul în care s-a născut. S-a întors Acasă!…Mulțumim doamnei Emilia Țuțuianu și scriitorului Petruș Andrei pentru că ne-a dăruit această sărbătoare a satului. Avem în comună o frumoasă grădiniță, cu copii ca niște raze de soare…Ar fi o mare onoare pentru noi ca acastă grădiniță să poarte numele lui BEN TODICĂ.”
Mulțumim lui Ben Todică pentru ocazia de a întîlni oamenii cu suflet cald și primitori ai Puieștii Vasluiului…am rămas impresionați de ospitalitatea generozitatea și căldura oamenilor satului Puiești – Vă mulțumim!
***
Trecând prin acest labirint al existenţei noastre, nu de puţine ori ne întrebăm: cine suntem?…cum suntem?
Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne întoarcem în interiorul fiinţei noastre, la rădăcinile existentului nostru…numai aşa ne-am putea răspunde la întrebările care ne macină viaţa.
Când am primit cele două manuscrise a scriitorului Ben Todică, mi-am spus, din prima clipă că trebuie să merg la originile copacului unde a prins viaţă, acest emigrant român din îndepărtata Australie, care nu oboseşte în sufletul său să se reîntoarcă acasă, acolo unde visele şi inima au prins aripi de cunoaştere.
Departe de ţară Ben Todică şi-a redescoperit ŢARA, trecând prin experienţe culturale generate de culturi diferite – Acolo a învăţat o altă istorie, o altă dimensiune a valorii, strecurându-se precum „licuriciul prin întuneric” cum a ştiut mai bine, pentru aşi împlini visele.
S-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul lui Aurica şi Gheorghe Todică.
După anii 1955 părinţii pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl, Gheorghe Todică, a început să lucreze la exploatările de fier de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa (Banat).
Pe pământ australian (Melbourne), a poposit în 1979, deşi îşi dorea să ajungă în Suedia. Ajuns în Australia, viaţa lui Ben Todică, s-a desfăşurat, fără încetare pe două planuri paralele.
Alături de Ming, soţia sa şi de cei trei copii, şi-a creat în Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al păcii interioare după care tânjesc mulţi.
Personalitatea scriitorului Ben Todică se încadrează în acea orientare a românilor aflaţi dincolo de hotarele ţării, de a contribui la dezvoltarea culturii româneşti, pentru a promova valorile spirituale ale poporului nostru.
Cartea Între două lumi, defineşte prin titlul său, dubla trăire a autorului, determinată de liniile destinului său. O felie de viaţă din ţara în care s-a născut, a cunoscut bucuriile copilăriei, dragostea şi mângâierea părinţilor, succesul începuturilor artistice şi a doua parte consemnată de scriitor este cea în care trăieşte şi în care şi-a concretizat visurile.
Nota dominantă a volumului este patriotismul. Un patriotism ce exclude declarativismul, el izvorăşte din întreaga lui fiinţă, din dorul şi dragostea pentru ţara sa şi din mândria de a fi român.
De altfel, la prima ediţie a volumului Între două lumi, editat de poeta Mariana Gurza, scriitorul Ben Todică a ales un citat din Petre Ţuţea, drept motto este semnificativă pentru evidenţierea sentimentului naţional al scriitorului: „sunt român şi ca român mă socot buricul pământului. Că, dacă n-aş fi român n-aş fi nimic…Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot să ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.”
La volumul editat de Editura Muşatinia, în 2012, scriitorul Ben Todică şi-a ales ca motto un citat din Viaţa pe un peron de Octavian Paler :
„Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren…eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip… în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi”
În suita de reflecţii, meditaţii şi povestiri care alcătuiesc această carte, Ben Todică punctează valorile inestimabile ale poporului său: Brâncuşi, Eminescu, Creangă etc. demonstrând contribuţia lor la viaţa spirituală a românilor.
În concepţia autorului nimic nu se face fără credinţa în Dumnezeu şi ne arată că românii sunt credincioşi (Icoana Mariei, p.128).
Condeiul său ne lasă ca moştenire, păstrarea fiinţei naţionale – în orice condiţie te-ai afla, aprecierea valorilor, păstrarea patrimoniului naţional – şi obligaţia de-a o lăsa urmaşilor drept testament – demnitatea şi verticalitatea unui popor ce şi-a apărat ţara, credinţa şi tradiţia de-a lungul timpului.
Emilia Țuțuianu
