Artur Silvestri și “toamna universală în a carei enigmă stătea închisă însăşi inconsistența vieţii lui, ajunsă aici, acum, în faţa unei semnificaţii”
Artur Silvestri, istoric al civilizatiilor, editor, autor a peste 40 de carti, un “OM LIBER”, legat de puterea cuvantului, a gandului tainic, legat de pamant, de cer, de o lume nevazuta in care comunicarea cu ingerii buni devine o simfonie a noptii.
Dragostea de neam, de traditie nu este o lozinca, ci, un simtamant ce-l face mereu treaz plimbandu-ne in trecut si prezent. Esenta gandurilor o regaseste prin “miscarile aparente ale Naturii” intrebandu-se uneori daca “mesajele sufetului natural” este inteles in Lumea Larga, unde, “alfabetul straniu” apartine “viului”.
UN OM al “LOCULUI” sfintit de pasii drepti ai parintilor nostri, un OM AL DREPTEI CREDINTE ORTODOXE, UN LUPTATOR impotriva “raului” ce a pangarit omenirea.Uneori ne vorbeste dintre ape, alteori prin miscarea florilor din glastra, prin boarea vantului, prin valurile marii. Cuvintele ii curg lin asemeneni unei ape curate de izvor in care uneori, noi, necunoscutii, ne oglindim chipul…. Parca asistam la un ritual liturgic prin randurile sapate de un “gradinar” bun ce-si doreste o noua deschidere spre lume in lumina si adevar.
Il zaresc uneori in noapte aplecat asupra ceasloavelor vechi, incercand sa descifreze misterul lumii, asa cum ii sta bine unui intelept. In “limbul literaturii indefinite” isi gaseste ragaz in a sta de vorba cu “fapturile lui”, cu acea “vietate misterioasa care, traind langa el, apucase sa-i vorbeasca in felul nedeslusit, povatuindu-l despre toate acestea si despre toate cate ar fi putut sa existe, pentru el, pe Pamant”. Un Inger mereu prezent, vorbind acea “limba tainica”, “un vesnic inceput care se naste ca sa poata disparea, renascand, renascand, un fel de pecete de inel”. Un timp altfel masurat, nepatruns, enigmatic si necunoscut. Lacrimi ce zabovesc si apoi devin cuvant…
“Stratul de ape ascunse” devine palpabil. Cuvantul se transforma in simfonie, el este cel “care biruie, include si purifica si extrage totul din contingent spre a-l aduce dincolo de timp, in straturile ce nu pier”. Am descoperit in “PERPETUUM MOBILE” , “un tarm care nu se gaseste “ nicaieri. Doi eterni, iubitori de Dumnezeu desprinsi dintr-un tablou de Renoir, incercand sa elucedeze “metafizica norilor”, urmariti de cel mai frumos sentiment. O “toamna universala in a carei enigma statea inchisa insasi inconsistenta vietii lui, ajunsa aici, acum, in fata unei semnificatii”…
Artur Silvestri, cu un simt filozofic incontestabil de a percepe cum se naste vesnicia. Uneori…,,oglinzi paralele, nesfarsite alte scene identice, ecou si oglindire, rasfrangere realitati, ipotetice fata de o singura alta realitate, unica, palpabila, sigura.”
Este OMUL FAPTEI MARI, stiind ca nu este singur, si nu are de ce sa fie temator…nici de “Apa Mare, de sfarsitul universal ..”
In vremurile ce vor veni, cartile oranduite ,, intr-un mister al timpului rotitor”, pline de intelepciune, vor fi pretutindeni, ca un mesaj pentru cei care vorbesc cu ingerii, cu natura vie, unde este loc de BINE, de LUMINA, de ILUMINARE….”Misterul lecturilor intinse, parca la nesfarsit, ca si cerul ori precum firul Seherazadei” , Misterul OMULUI , a CARTURARULUI care stie semnificatia “aducatorului de apa”, de apa vie.
Oare cati dintre noi am sapat o fantana? Inteleptii stiu semnificatia, cunosc taina lumii nevazute. De la “izvoare” vom bea cei insetati. Cel de Sus ce le stie pe toate, vegheaza lucrarea…LUCRAREA FAPTEI MARI…
PERPETUUM MOBILE, o carte, “cu stea pe cer”.
Mariana Gurza
(Din file de corespondenta, 2008)
