Cuvânt și iubire

La mulţi ani, frate moldovean din Ezer, bănăţean din Ciudanoviţa, australian din Melbourne, menestrel al dimineţilor din Shanghai!   La mulţi ani, contemporan al nostru, BEN TODICĂ, român, mereu şi totdeauna, din România! 

  „Cum poţi avea acces la o naţiune? Elimină-i cultura! Cum poţi îngenunchea un popor? Ia-i  identitatea!” (Ben Todică)

  Fie şi citind doar motto-ul, ţi-ai putea da seama cine este OMUL, cine este ARTISTUL! Personalitate complexă şi emblematică a diasporei româneşti, Ben Todică s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer (comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România), apropiata aniversare a şase decenii de viaţă tumultoasă prilejuindu-ne bucuria şi onoarea de a-i adresa sincere şi calde gânduri de bine şi urări: LA MULŢI ANI, SUB CER SENIN, CU LUMINĂ ŞI IUBIRE!

  După anii 1950, familia se stabileşte în Banat, unde tatăl va lucra în minele de cărbune de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa (Banat). Singura distracţie a locuitorilor era vizionarea unui film pe săptămână. „Deşi copil, reuşeşte, cu un diaproiector, să proiecteze diferite filme şi să deseneze fotograme. La 12 ani a cumpărat un aparat de proiecţie, apoi un aparat de filmat cehoslovac Meopta şi două filme. Cu acest aparat a reuşit să realizeze primul film, care prezenta o scurtă poveste cu cowboy şi indieni şi a fost intitulat Copilărie (dura trei minute).” Aşa a început povestea unei pasiuni de o viaţă. „A urmat cursurile primare la Şcoala Generală de 8 ani Ciudanoviţa, apoi Şcoala Profesională UCMMA din Bocşa, unde, la propunerea lui, s-a înfiinţat un fel de cineclub şi a realizat un filmuleţ de trei minute. La 18 ani se angajează ca sudor, apoi instalator de conducte de linii electrice şi de apă. Paralel cu munca îşi continuă studiile, la seral, la Oraviţa. În acest timp a făcut filme de instructaj şi protecţia muncii şi a participat la un concurs al cineaştilor amatori, organizat de IATC şi Uniunea Sindicatelor din România, în urma căruia, timp de şase luni a învăţat abecedarul pentru producerea unui film: regie, sunet, efecte vizuale, imagine, developare, montaj. A continuat să realizeze filme, luând premii judeţene şi naţionale.”

  Să recapitulăm, deci: naţionalitate română, cetăţenie română şi australiană, artist independent (cineast, producator TV, jurnalist broadcaster, inginer de sunet, scriitor etc.), sudor, electronist, director de cinematograf, mecanic maşinist maşini extracţie, operator proiecţionist, operator TV, zilier, remuvalist, proces worker etc.Vorbeşte engleza, italiana şi româna fluent. Se remarcă prin contribuţii jurnalistice şi eseistice în paginile unor reviste din ţară şi străinătate; are şi hobby-uri: electronică, fotografie, muzica, tenis, plimbarea prin natură. Este căsătorit cu o chinezoaică fermecătoare – Mingming Dong, au o casă plină cu copii (Carol, Eric şi mezina Argeşel).

  „Dincolo de pasiunea pentru artă, Ben Todică este şi un patriot adevărat (oricât de demonetizat poate părea cuvântul!) pentru care nu există ezitare în finalizarea practică a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (şi viaţă) este dedicată spaţiului românesc, rămas astăzi atât de sărac în valori morale.” – scrie Ştefan Doru Dăncuş – în prefaţa la primul volum al lui Ben Todică, sugestiv intitulat „Între lumi”. .- „În cursa spre europenism , spre occidentalism , ne-am pierdut intelectualii, adevăraţii studenţi, oamenii de cultură. Crosul supravieţuirii n-a fost însă abandonat de buticari, agramaţi, semidocţi. Axele acestui început de mileniu sunt bişniţa, corupţia, minciuna ce-au reuşit să impună ritmul unui nou regulament la scară planetară. S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale conştiinţei poporului nostru.”

 ,,M-aş apleca să sărut pământul şi apa şi trestia, şi-n euforia unei posibile regăsiri, aş strânge în braţele mele săteanul nobil ce a rămas legat de glie.”– mărturisea Ben Todică unui reporter.

  Fără îndoială, spre cinstea lui, în ciuda tuturor furtunilor compatriotul nostru este un român cu rădăcinile adânc înfipte în glia natală, cu fibră tare, greu de răsucit.

  (Ben Todică- „Între două lumi”, ediţie revizuită şi adăugită, Editura „Aprilia Print”, Timişoara, 2012)

  A poposit pe pământ australian (Melbourne) în 1979, mânat mai degrabă de curiozitatea tinereţii, cum singur mărturiseşte la un moment dat, în interviul acordat jurnalistei şi scriitoarei Veronica Balaj, de la Radio Tinişoara, deşi îşi dorea să ajungă în Suedia. Ajuns aici, viaţa lui s-a desfăşurat, fără încetare, pe două planuri paralele. „Ani buni a lucrat la Philips ca sudor, meserie învăţată din ţară, apoi ca subcontractor, pe cont propriu, cinci ani de zile, pentru Telecom, şi operator-programator la marea companie NATRA, care execută radiatoare pentru maşini. Bătălia pentru existenţă nu i-a omorât dragostea de-o viaţă pentru film şi pentru tot ce ţine, în general, de mass-media. A continuat să înveţe, în ciuda barierelor de vârstă, limbă, cultură, mentalitate etc., făcându-se util ţării de adopţie, precum şi comunităţii româneşti de aici, fiind chiar nominalizat „Australian of the Year 2007” (Australianul Anului 2007) pentru contribuţiile sale.

  „Un român din Australia, de la Între două lumi la În două lumi ” – îşi intitula comentariul acelaşi Ştefan Doru Dăncuş, semnalând, în revista „Singur”, apariţia celui de-al doilea volum al lui Ben Todică.

  „Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todică, cel mai nimerit ar fi să vorbim despre omul de cultură Ben Todică, o personalitate proeminentă a culturii române din Melbourne, Australia. – continuă editorul. – Asta, pentru a sublinia puterea de muncă a celui ce a realizat cutremurătorul film documentar Drumul nostru , care activează la Televiziunea Comunitară Română din Melbourne – canalul 31 – şi care realizează o emisiune radio în limba română, adresată publicului român din Australia. Fireşte, întâlnirile cu oameni marcanţi ai Diasporei (şi nu numai), cu scriitori, artişti, medici, pastori, actori şi regizori, politologi şi politicieni, ziarişti sau simpli cetăţeni şi-au pus o amprentă benefică pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea iniţială pentru cinematografie se continuă într-un mod fericit cu fascinaţia scrisului şi atinge punctul suprem cu apariţia celor doua volume – volumul Între două lumi (Ed. Atticea , Timişoara) şi volumul În două lumi (Ed. Singur , Târgovişte) volume lansate şi în România. (…) Îl felicit şi invit pe toată lumea la acest festin al inteligenţei şi culturii numit În două lumi , a doua carte a unui mare român care de acolo, din celălalt capăt al lumii, ne spune că n-a uitat de unde a plecat.”

  După cum menţionam mai sus, autorul îşi intitulase primul volum (cu un motto din „Viaţa pe un peron” de Octavian Paler, şi prefaţat de poetul român Ion Miclău, trăitor în Cringila Australia) „Între două lumi”, în cuprins aflându-se: Precuvântare, Împărtăşire, Micuţul meu cântec, I. IDENTITATE ŞI VALOARE: Mândria mea de român, Istoria noastră, a emigranţilor, trebuie transmisă, Literatura ca instrument, Graiul nostru, „Valoarea”, Cheia, Efectul „Fluture”, Dragul meu Poet, „Eminescu nerelevant”, Încrucişare, Armele culturale, Samuraiul Grigoraş, Violenţa-i pentru laşi, Mirajul societăţii sau Fata Morgana, II. NOSTALGII: Ciudanoviţa vie, plină de amintiri, Fascinaţia povestirilor, Primul meu teatru adevărat, O „bucăţică” de ŢARĂ, Ţinutul de Nord, III. IMPRESII ŞI PRIETENII: Marile lucrări izvorăsc din sensibilităţi universale…, „Robii Pământului – o carte de o frumuseţe şi sinceritate rară!”, Scriitorul este vasul Creatorului, Icoana Mariei, Poezia vie, George Anca şi „Cromozomul Calcutta”, Scrierile lui Ioan Miclău, „La givan cu bănăţenii”, Floreat, crescat, IV. DIALOG ÎNTRE DOUĂ LUMI: Despre exil… (Interviu realizat de Veronica Balaj, Radio Timişoara), De vorbă cu STELA POPESCU (Interviu realizat de Benoni Todică, Melbourne, 2004, Australia), A fost… colega de la blocul „A”, Prinşi „în oglinzi…”, Porţile înţelepciunii, Porţile răului, Drumul nostru, Notiţe, Postfaţă.

  În paginile celui de-al doilea volum – „În două lumi” -, autorul include interviuri: Confesiuni euharistice cu scriitorul american de origine română, Petru Popovici, Despre visele împlinite ale prof. dr. Ileana Costea, Cultură şi spiritualitate – convorbire cu George Anca şi Corin John Izvernariu, Anca Vişan sau diplomaţia la ea acasă, Petru Luhan, europarlamentar al tuturor românilor, Imaginea dorului de ţară şi al depărtării în viziunea regizorului Dan Puican, Filmul documentar, pasiunea cineastului Vasile Bogdan, Hazul de necaz cu actriţa Stela Popescu, Fascinaţia Australiei în sufletul actorului Eugen Cristea, Despre actorie şi sinceritate cu actriţa Cristina Deleanu, Tiberiu Ceia, Împăratul cântului bănăţean, Despre cântec cu interpreta Zoe Zaica Fuicu, La ordinea zilei cu jurnalista Cristina Mihai, Punând ,,Punctul pe I“ cu jurnalista Simona Pele, Despre bucuria culorii în sunet şi mişcare cu Doina Constanţa Spilca, Document istoric al Ciudanoviţei – mărturisirile lui Tiberius Andonie, Regăsirea prietenilor din copilărie – La taifas cu Nistor Petru, Întru descoperirea şi pomenirea numelui celor unsprezece mineri pieriţi la datorie – interviu cu Nicu Chişe, Spovedania ultimului supravieţuitor – Dumitru Ion, Despre experienţa la superlativ a unei femei obişnuite Alexandrina Stroiu, În Passo Doble cu româncuţa Loredana Sachelariu, Despre frumuseţea inteligenţei cu Elisabeta Cristina Găluşcă, Cuvânt de încheiere. Ben Todică a transcris logosul din interviurile sale filmate sau radiodifuzate la 3ZZZ, Melbourne, şi le-a publicat la editura „Singur” în cartea În două lumi , lansată la Bucureşti. „Evenimentul a avut loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională, în cadrul Colocviilor de Marţi organizate de scriitorul George Anca, în 31 Ianuarie 2012. Editorul Ştefan Doru Dăncuş care s-a ocupat de realizarea grafică de excepţie a cărţii a fost prezent şi a vorbit despre omul de cultură şi patriotul român Ben Todică. Coperta a fost realizată de Eric Chen.”

  Nu am avut onoarea de a-l cunoaşte personal pe domnul Ben Todică în vremea în care încă se afla în ţară. Mi-a produs această reală bucurie prietena mea (îmi permit să o consider deja aşa) doamna Emilia Ţuţuianu, redactor-şef al revistei „Melidonium”, prin intermediul cărţilor sale, semnalându-mi apropierea frumoasei aniversări a compatriotului nostru, dumneaei aflându-se între „vinovaţii” importanţi ai aparţiei celei de-a doua cărţi, după cum însuşi autorul o „demască”: „Editarea şi promovarea cărţii, întâlnirea ei cu publicul cititor sunt împlinite prin amabilitatea şi strădania doamnei Emilia Ţuţuianu şi Editurii Muşatinia, de aceea doresc să-i aduc frăţeşti mulţumiri.”

  Am avut bucuria de a-i citi, fie şi târziu, cărţile, autorul însuşi putând fi personaj al unei cărţi de mare întindere. Un Om cât o lume, cu inimă fierbinte de român:

  „România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi, cu fiecare descoperire, mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor, pentru că întotdeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul, m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine. Cu credinţă şi respect pentru lumină.”

La mulţi ani, drag şi distins contemporan al nostru,  BEN TODICĂ,  român, mereu şi totdeauna, din România!

MARIANA CRISTESCU