Vavila Popovici – La mulți ani, stimate domn Ben Todică!
Scriitor, editor, artist independent, Ben Todică de naționalitate română, cetățenie română și australiană, trăitor pe meleagurile îndepărtate ale Australiei, s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puieşti, fostul judeţ Tutova, astăzi judeţul Vaslui. Zilele acestea împlinește șase decenii de viață și poate privi în urmă cu mândrie, printre suferințe și clipe de singurătate, frumoasele sale realizări, fiindcă așa cum afirma Ioan Miclău dinAustralia, în prefața cărții Între două lumi a domnului Ben Todică: „Suferinţa fiind de fapt o calitate prin care se manifestă însăşi viaţa… este inima creativităţii, combustibilul ei”. Îl sfătuia să-și adune scrierile cu adânci rădăcini morale și creștine „căci de aceste scrieri şi îndemnuri are nevoie azi tinerimea românească, tinerime prin care se va lega valul veşnicului nostru neam românesc, aşa cum era pe vremurile când era un Rai al Europei”.
Ben Todică trăieşte azi în metropola Melbourne din Australia, alături de soția sa – Mingming Dong și de copii – Carol, Eric şi Guardeni Todică. Este un adevărat artist, un gânditor, un visător dar și constructor de armonii în lumea în care viețuiește.
Cineastul Ben Todică are zeci de filme realizate, cu teme reale alese din viaţa comunităţii româno-australiene, printre care și cutremurătorul film Drumul nostru, România fiind pentru el o continuă sursă şi bogăţie spirituală, o ţară plină de oameni buni şi milostivi, harnici şi nemăsurat de ospitalieri.
S-a dovedit a fi și bun mânuitor al condeiului şi cuvântului. A scris multe şi variate articole, publicate şi împrăştiate prin multe publicaţii literare româneşti. Din fericire, am putut citi cea de a doua carte a sa Între cele două lumi, ediția 3-a 2012, editura Mușatinia – Roman.
M-au impresionat cuvintele scrise în „Destăinuirea” (o numesc eu) din prefața cărții: „Pentru mine fuga în vest a fost egală cu muşcătura din mărul pomului oprit…” Amintindu-și de țara sa, cu mare sinceritate scrie: „…pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit.”
Sentimentul mândriei de a fi român îi este înrădăcinat în suflet, dar și speranța: „România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează un întreg.”
Abordând tema Valorii, atât de importantă pentru zilele noastre, menționează: „România e o ţară mică. Nu se poate opune! Dar se poate conserva aşa cum numai ea ştie s-o facă de mii de ani – prin trezire, realizare şi promovare – Promovarea valorilor sacre!” Este convins că noi românii am învăţat să privim înainte şi să simţim divin, că fiecare dintre noi, ori unde s-ar afla, îşi aduce contribuţia la schimbările lumii, „precum fluturele care din mişcările aripilor sale a declanşat un uragan în partea opusă a pământului… Să nu uităm că noi toţi suntem dăruiţi de la Dumnezeu cu potenţialul FLUTURELUI”.
Se pare, că nu îi este străin acel „efect al fluturelui” și nici aspectele „teoriei Haosului” care semnalează că la cea mai mică schimbare a parametrilor inițiali, se produce un comportament complet diferit în sistemul complex, ca atare avem de-a face cu incertitudinea – cea care ne provoacă de obicei mari suferințe – și care ne arătă că situația inițială a unui sistem complex nu poate fi determinată cu precizie, prin urmare nici evoluția lui. Dar… avem „potențialul Fluturelui!” Nu putem știi, putem doar intui! Iată cum ne izbim de limite! Fac o digresiune amintind spusele unui savant rus: „Nu se pot prevedea limitele cunoașterii și previziunii științifice.” Da!, mișcarea aripilor unui fluture, poate schimba multe! Și câte mișcări ale fluturilor nu le vom fi cunoscând! Și-atunci cum să decidem corect în acțiunile noastre? mă întreb. Îmi vin în minte spusele lui Lucian Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…/ eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -/ şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micşorează, ci tremurătoare/ măreşte şi mai tare taina nopţii,/ aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister/ şi tot ce-i neînţeles/ se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari/ sub ochii mei…”
Dar să revin la personalitatea domnului Ben Todică, în aceeași notă – filozofică, dar cu alt specific. Se întreabă: „Cum poţi avea acces la o naţiune; cum poţi îngenunchea un popor?” și tot dumnealui răspunde: „Elimină-i cultura! Ia-i identitatea!” „Existăm pentru că avem o cultură!” Vorbind despre Eminescu, afirmă: „Eminescu este parte din ADN-ul poporului român”. Îl doare, așa cum ne doare și pe noi, că unii dintre români – scriitori, filozofi – îl declară nerelevant, pe când alții, străini de neamul nostru, „ar da orice să-l aibă pe Eminescu ca act de identitate”.
Întâmplări ale vieții, pe care le și semnalează, l-au făcut să simtă că nu este singur și vorbinddespre întrajutorare: „E atât de important să știi că nu ești singur!” Cât privește Credința, se exprimă înduioșător: „Cred că toate sufletele sunt din acelaşi tată. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună altfel. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că eşti nimic. Dacă ai un vis trebuie să lupţi pentru el, să-l protejezi pentru că e copilul tău. Totul e posibil în viaţă dacă tu crezi şi insişti. CREDINŢA, nu uita, E ETERNĂ! E FORŢA!”
Subliniază un adevăr recunoscut: „Majoritatea ştiinţelor fug de Dumnezeu din principiu; se consideră «ştiinţe exacte» (adică limitate) fără a recunoaşte că toate descoperirile sunt făcute printr-un dialog aprins şi pătimaş cu EL.”
Am citit versuri care mi-au plăcut, din cartea Robii pământului: „Când luna atârnă de boltă, năucă,/ Vin caii în stepă, trec caii-nălucă./ Zvârluga de păstrăvi din apa de munte/ Sunt gata ca omul şi soarta s-o înfrunte.”…Walpurgica noapte cu cai fără şa,/ Ce frig e de-o vreme în inima mea.” (din poezia: „Nechezat de Cai în Noapte”)
Și închei cu impresionantele versuri: „Noi am plecat din ţara mamă,/ acolo au rămas munţii cărunţii,/ văile cu florile, turmele cu oile,/ pădurile cu doinele, mormintele cu crucile”.
La mulți ani, stimate domn BEN TODICĂ! Iată că nu sunteți singur! Aveți prieteni!
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord
