Octavian D. Curpaș: Azilul de bătrâni, o afacere rentabilă a Românilor din USA
Aurelia Buzilă Ionescu
In Romania, atunci cand era vorba de alegerea unei ocupatii, auzeam frecvent notiunea de “profesie” sau “cariera profesionala”. Aici, in Statele Unite, terminologia s-a schimbat, in conformitate cu aspiratiile societii contemporane in cadrul careia functionam. Pentru ca cei mai multi indivizi care doresc sa se realizeze din punct de vedere financiar tind sa-si deschida propria afacere, cel mai intalnit termen in acest sens este “business”. Business-urile pe care le detin conationalii nostrii in America, cuprind o plaja foarte larga. În SUA a înflorit insa în urmă cu aproximativ 17 ani o afacere care s-a dovedit o adevărată mină de aur pentru mulţi imigranţi români: azilele de bătrâni. În orasul Phoenix si suburbii, sunt cateva mii de astfel de aşezăminte, trei sferturi dintre proprietarii acestora fiind români. Multi dintre acestia si-au cumparat o proprietate rezidentiala transformandu-o in facilitate de “Assisted Living”. Altii prefera sa cumpere direct un de mini-azil de batrani, care are deja un venit in momentul achizitiei.
Cum au ajuns conationalii nostri sa intre intr-o astfel de afacere?
Motivatia principala am putea spune ca este una de ordin financiar, tipul acesta de business generand un profit substantial constant. Drumul parcurs pana a ajunge sa intri intr-o astfel de afacere difera insa de la un caz la altul. “Imi aduc aminte ca m-am dus la un interviu pentru un loc de munca, chiar a doua zi dupa ce am sosit aici in Arizona. Cand mi-a fost citit resumee-ul, mi-au spus ca nu au nici-o slujba pentru mine. Le-am spus ca am neaparata nevoie de slujba, asa ca m-au angajat ca simplu muncitor. Nu mi-a fost rusine, ci dimpotriva am fost mandra ca am reusit sa obtin o slujba. In scurt timp, aproximativ sase saptamani, am avansat la postul de analist iar dupa alte cateva luni directorul scolii m-a intrebat ce studii am si mi-a propus un post de profesoara. Am acceptat oferta si pana in prezent lucrez la aceeasi scoala”, ne povesteste Aurelia Buzila Ionescu, o tanara de 34 de ani, foarte tenace, care in momentul de fata detine si un azil de batrani in Phoenix. Aurelia s-a nascut in luna august, 1973, in localitatea Campina din judetul Prahova. A lucrat ca profesoara de limba si literatura romana la liceul Forestier din Brasov iar in anul 1998 a emigrat in SUA prin loteria vizelor. Dupa cativa ani de munca in Arizona, ca profesoara, Aurelia s-a hotarat sa-si cumpere un azil de batrani, pentru a-si completa veniturile. A reusit astfel sa faca cateva investitii imobiliare in orasele Phoenix, Glendale si Surprise. “Cred cu desavarsire ca America este tara tuturor viselor, dar de asemenea trebuie sa depui si o munca asidua, sa te dedici in tot ceea ce faci pentru ca nimic nu se obtine pe gratis. Orice lucru solicita niste resurse”, considera Aurelia Ionescu, care in momentul de fata imbina, nu fara greutati, cariera profesionala cu propriul business. Pentru ca “efortul isi are roadele doar dupa ce o persoana refuza sa se opreasca”, mai adauga Aurelia. Sau, asa cum spunea scriitorul austriac, Franz Kafka “Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la infinit”.
Octavian D. Curpas
http://www.acum.tv/articol/
