AMINTIRI DESPRE TITANI
9 Nov 2012 by admin, Comments Off on AMINTIRI DESPRE TITANI
Cu deosebit respect vă facem cunoscut că adunăm texte cuprinzând amintiri despre regretații mitropoliți ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, NESTOR VORNICESCU ȘI BARTOLOMEU (VALERIU) ANANIA, în vederea publicării unui volum.
Acești înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române s-au impus în peisajul eclesiastic și cultural românesc cu competență, cu demnitate și cu mult tact pastoral. Au cunoscut și au fost cunoscuți de foarte mulți oameni din țară și străinătate. Știau să cultive prietenii durabile nu numai cu cei de nivelul lor, ci și cu oamenii cei mai simpli. Găseau timp să citească și să scrie sute de scrisori, răspândeau idei, încurajau, dădeau speranțe, erau nelipsiți în paginile publicațiilor bisericești și nu numai, erau autorii unor volume magistrale, care îngemănau documentația exhaustivă cu stilul captivant, inconfundabil. Dădeau la lumină cărți, care vorbeau de trecutul românesc, care zugrăveau sufletul omului în cele mai diverse momente ale vieții. Prin studiile docte, prin romanele, poeziile, piesele de teatru, prin predicile și meditațiile lor, prin conferințele și comunicările de la reuniunile bisericești și științifice din țară și din străinătate, prin puzderia de biserici și mânăstiri care s-au construit, s-au renovat în vremea păstoririi lor, acești înalți ierarhi și-au pus amprenta pe hronicul neamului românesc, au reușit să constituie un reazim al speranței de mai bine.
Au plecat dintre noi, dar o parte din sufletul lor a rămas risipit în paginile scrise, în înregistrările audio și video, în zidirile care ne desfată privirile, în sufletele celor ce i-au cunoscut și în multe-multe alte urme, pe care le-au lăsat în trecerea lor prin această lume.
În tot timpul păstoririi lor am fost un simplu preot de țară. Întotdeauna oamenii aceștia mi-au lăsat însă sentimentul că le sunt nu numai ucenic, ci și prieten. N-am fost un profitor al acestei prietenii, nu le-am cerut protecție, favoruri, parohii bogate, dar am fost fericit cu prietenia lor, fiindcă greul nu a mai fost destul de greu, când am știut că am de la cine să primesc un sfat, o îndrumare competentă. Au știut să mă încurajeze în ceasuri de cumpănă, să-mi usuce lacrimile, să-mi redea speranța. Astăzi îi pomenesc alături de părinții mei și de câte ori am prilejul încerc să le reîmprospătez memoria.
În spiritul prieteniei ce m-a legat de-a lungul câtorva decenii de acești corifei, încerc să realizez unul sau mai multe volume de amintiri culese de la cei ce i-au cunoscut, socotind că în felul acesta îmi fac o datorie de conștiință față de cei comemorați, dar și față de cultura românească.
Apelez și la Domnia-Voastră, rugându-vă ca în cazul în care ați cunoscut acești ierarhi și socotiți că vă leagă niște amintiri, care să le zugrăvească personalitatea, trăsăturile sufletești și intelectuale, rafinamentul comportamentului în variate împrejurări și tot ceea ce socotiți Dumneavoastră că ar putea ajuta la reconstituirea portretului lor, să mi le trimiteți pentru a le include în volumul/volumele pe care sper că le voi realiza. Poate cunoașteți și pe alții care le-au fost apropiați și ar putea să scrie astfel de materiale. Vă rog să-mi indicați adresa dumnealor, pentru a-i putea contacta. Dacă aveți posibilitatea să publicați această solicitare în ziarele sau revistele pe care le patronați sau la care colaborați, vă rog s-o faceți.
Cu cât trece vremea, amintirile se șubrezesc și tocmai de aceea ele trebuie notate cât mai curând posibil, fiindcă documentul memorialistic este unic și de neînlocuit.
În speranța că apelul meu nu v-a deranjat, ci dimpotrivă, vă mulțumesc pentru lectura lui și sper că el nu va rămâne fără ecou în conștiința Dumneavoastră.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
