Vavila Popovici: RAVAGIILE URAGANULUI SANDY
“Peste zvârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş.” – Liviu Rebreanu –
Uraganele – furtuni tropicale de mare intensitate – iau naștere atunci când o furtună se deplasează deasupra oceanului. În contact cu apa mai caldă, energia furtunii crește, ia naștere un vânt rotativ care, dacă depășește 119 km/h este considerat uragan. Uraganele apar în oceanele Atlantic, Pacific și Indian, la latitudini de 10-30 de grade și au denumiri diferite, în funcție de regiune. De exemplu, în Asia de est uraganul se numește taifun. Uraganele pot dura de la o zi la cca. o lună, după cantitatea de energie înmagazinată. În afara temperaturii apei, un rol important îl are și forța care conferă furtunii mișcarea de rotație specifică.
În funcție de intensitate, uraganele sunt clasificate pe cinci trepte. Un uragan de categoria 1 are o viteză a vântului cuprinsă între 119 și 153 km/h, unul de nivelul 5 depășește 251 km/h, iar efectele sunt devastatoare: copaci smulși din rădăcină, vehicule și alte corpuri grele ridicate în aer, valuri marine foarte înalte, inundații puternice etc. În momentul în care atinge țărmul, uraganul poate provoca pagube uriașe, afectând suprafețe de ordinul sutelor sau miilor de km pătrați, cum a fost cazul în anul 2005, când uraganul Katrina a afectat sudul SUA, cu un impact maxim asupra orașului New Orleans.
În Atlanticul de nord, sezonul uraganelor începe în luna iunie și durează până spre sfârșitul lunii noiembrie, când oceanul se răcește și nu mai poate beneficia de energie suficientă. Într-un sezon mediu, se pot produce aproximativ 6 uragane, din care două sunt de categoria a treia sau mai mari (peste 178 km/h). În ultimii ani, în special după 1995, numărul uraganelor puternice s-a mărit. Oamenii de știință pun această intensificare pe seama încălzirii globale. Experți din cadrul Agenției americane pentru studiul oceanelor și condițiilor atmosferice (NOAA) au anunțat din timp că vor fi între 12 și 17 furtuni tropicale în perioada 1 iunie-30 noiembrie. Două au fost uragane, Chris în iunie și Ernesto, care au atins Peninsula Yucatan (în sud-estul Mexicului), unde au fost, din cauza ploilor și intensificării puternice ale rafalelor de vânt, importante pagube materiale. Peste 5 milioane de oameni din Statele Unite au rămas atunci fără curent electric şi mai multe oraşe au fost inundate.
Un proverb spune că „banii pe care îi aduc vânturile, îi iau apoi uraganele”. Cam așa a fost și acum, cu acest uragan Sandy, abătut asupra părții de N-E a Statelor Unite. Au murit zeci de persoane din cauza rafalelor violente de vânt şi a inundaţiilor provocate de către uragan. Localitățile afectate au fost cele din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Virginia şi Carolina de Nord. Aproximativ 250.000 de locuinţe au rămas fără electricitate în seara zilei de 29 octombrie, în Manhattan, dar şi peste un milion de persoane la nivelul statului New York au rămas în beznă, din cauza unor pene de electricitate provocate de către uragan. 29-30 octombrie 2012 a fost cea mai lungă noapte la New York. Incendiile provocate de scurtcircuite şi penele masive de curent au agravat problemele create de inundaţiile masive care au afectat coasta de nord-est a SUA. Au murit oameni, majoritatea loviţi de copaci în cădere. Foarte mulți au fost salvați de la pieire datorită eforturilor celor care au avut menirea să salveze și să protejeze populația pe cât posibil. La New York, spun unii, mirosul de fum era foarte puternic pe străzile inundate. Zeci de clădiri au ars din temelii în Queens din cauza incendiilor, pompierii luptându-se din greu cu flăcările. În New York generatoarele au fost distruse, iar apa a inundat subsolul unui spital făcând necesară evacuarea unui număr de pacienţi. Vântul a bătut puternic, iar mijlocul Manhattan-ului arăta ca și cum ar fi fost străbătut de un râu. Oraşul Atlantic City, din statul New Jersey, părea o prelungire a Oceanului Atlantic, după cum scria CNN pe website-ul său. Algele şi aluviunile pluteau în apa până la genunchi care acoperea străzile oraşului. Milioane de americani au stat în întuneric (cartierul Manhattan fiind cufundat complet în întuneric) şi în frig în casele lor din cauza lipsei de electricitate. Unele maşini erau complet în apă. Metroul din New York a fost inundat pentru prima oară de când a fost construit, în urmă cu 108 ani.
Efectele uraganului Sandy s-au făcut simţite nu numai pe întreaga coastă de est, dar şi mult spre vest, până în zona Lacului Michigan. Ploi puternice au afectat statul New England şi parte a Vestului Mijlociu, iar viscolul a adus zăpadă în munţii din Virginia de Vest. Mii de curse aeriene au fost anulate. Un reactor nuclear (unele informații vorbesc de două reactoare) a fost scos din funcţiune în statul New Jersey situat în estul SUA.
Uraganul a provocat distrugeri pe scară largă pe coasta de est a SUA și Preşedintele Obama a decretat în data de 30 octombrie, stare de „catastrofă majoră” în statele New York şi New Jersey, unde oraşele au fost inundate şi circa 8 milioane de oameni au rămas fără curent.
Dar, întotdeauna, după furtună, vine vreme bună!
Și gândul mi-alunecă spre una din reflecțiile lui Gide: „Aveam nevoie de un plămân, mi-a spus copacul; atunci seva mi s-a prefăcut în frunză, ca să pot respira prin ea. Apoi, după ce am respirat, frunza mi-a căzut, iar eu n-am murit… Fructul meu cuprinde întreaga mea concepție despre viață.”
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord
