Dor de mine – de Boris David
Dor de mine
Mi-e dor de mine, dor nespus,
De cel ce-am fost până mai ieri;
Mi-e sufletul de dor supus –
De dor, eu ştiu, nu poţi să pieri.
Mi-e dor de libertatea mea,
De cel ce n-ar fi pregetat
Să-ntindă mâna dup-o stea,
Chiar viaţa de l-ar fi costat.
Mi-e dor de mine, cum am spus,
De cel ce pace n-a semnat;
Mi-e sufletul de dor supus,
Dup-un război încrâncenat.
Mi-e dor de vremea când eram
Duşman al celor sluţi;
Când făr’ ocol eu le spuneam
Că-şi fură neamul şi că-s mulţi.
Mi-e dor – dar cum poţi să revii
La anii care i-ai trădat?!
Mi-e dor – dar cum poţi să re-nvii,
Când mâna, tu, le-ai sărutat?!…
1 feb.’83
Bucureşti