Cuvânt și iubire

Prof. univ. dr. Ioan Viorel BOLDUREANU

***

 

                          Mincea omului

 

 

Spuń-acuma şciinţa lumii cum că criélu uman

Źugecă cu opt la sută – noauă, ăla măi pogan,

 

Masa asta śenuşată stă ascunsă în şcătulă,

Vedz-bińe, să nu să şcie – dacă îi ori nu dăstulă –

Să n-o ploaie, să n-o ningă şî bińe să să scucească,

Caregoge mozomaină să nu o băźocurască,

 

Sau, măi poţ şci, că vrăunu–nărăvos prăcum un ţap–

Să-mburică şî ce-mburdă, şî rămâń cădzut în cap!…

Dar să vedz menuńa lumii: prîn sălecţîi năturale

Cum ce pomeneşci cu mincea tumna-n lumile astrale;

 

Dîn criél sărind o doagă ori măi mulce, geala şcie,

Tătă-nţălepśuńa minţî să amestăcă-n prostie,

Omu mic şî omu mare, fie şloampăt ori savant,

Dîntr-odată, biologic, să prăschimbă în mutant.

 

Ńeuronii să-mbubiţă, dau cu capu dă păreţ,

Iar mutanţî fără voie, culmea, toţ să cred poeţ:

Stând cam prost cu ńeuronii, ori fac versuri şî le cântă,

Ori că dau în gângăveală şî-n politică s-avântă,

 

Iar lăutaşî,-n loc să cânce, mintunaş înśep să scrie

Dă duşmani, dăspră avere, dă ńevastă-ori dă beţîie.

Măi îs şî mutanţ dîntr-ăia care să cred dă valoare,

Ei în cap nu cad vrodată, doar ca mâţa – în piśoare;

 

Şî să suc cum bace vântu, că politica-i îngeamnă

Când dă stânga, când dă dreapta, când dă vară, amnă 

…Io, vorbind dă una-alta, sîmt în cap cum ńeuronii

Mi să bicuşă întruna, năstăviţ prăcum strîgonii.

 

D-aia găt cu tătă graba, că numa dă asta-m pasă:

Să nu-m crepe ńeuronii şî s-aźung bińe acasă,

Că altfel, ca fiecare, pierdzând dzîlnic un proţănt,

Mă pomen mutant dîntr-ăia dă hârcon în Parlament

 

 

 

                                  Poşmândra morţî

 

                                           Baş dă Pătru Chira

 

Bace Moarcea la fereastră

Măi să-m spargă şolocatu

Ş-o întrabă pă ńevastă:

„Unge ţî s-o dus bărbatu?!?

 

Că-l tăt caut d-o lună-ntragă

În zădari – nu-i dă găsît;

L-o ascuns în pod vo babă,

Ori pământu l-o-nghiţît!?…”

 

„L-ai căutat şî la căfană,

Poace doarme-n şanţ la Gropi,

Ori s-o dus prî la vro nană

Să-l dăscânce dă giochi…”

 

Ş-o pornit Moarcea urâtă

Să mă cauce măi dăparce

Cu spinarea gârbovită

Şî c-o coasă lungă-n space.

 

M-o găsît săpând grinţaiu,

Morśelit şî plin dă prau.

M-o pricit: „Gata-i cu traiu,

Spală-ce, c-am să ce iau!”

 

„Stăi un pic, să-m găt răchia

Care m-o ugit în vas,

Că-i păcat, bat-o pustîia,

Altorá cúmva s-o las!”

 

„Ia să gust!”–îm dzîsă Moarcea–

Şî i-am dat o dămiźană

Ca să-i fac şî Morţî parcea

Şî să-m fie dă pomană.

 

„Gust – să-nśapă vesălia!”

Baş aşa cum scrie Carcea,

Când gătat-am cu răchia

Mă-mbătai şî io, şî Moarcea…

 

Adz – dă ploaie ori dă ninźe –

Cântă dzîlili dîn laută,

Iară Moarcea bea dă stînźe…

Şî d-atunś nu mă măi caută!

 

 

                   Dar Moarcea s-o prăntors

 

 

Mă-ntâlnii cu Moarcea iară

Cear în câmp – la iarbă verge,

însă ea,-ntorcându-ş capu,

Să făcu niś că mă vege.

 

O salut – baş ca la carce –

Ca pră hăl măi fain dîn goşci:

„Sărbus, preafrumoasă Moarce,

O’ nu vrei să mă cunoşci?!?

 

Io mi-s ăl cu vesălia

Dîn grăgina cu poveşci,

Cărui i-ai băut răchia

Ş-ai zuitat să i-o plăceşci…”

 

Moarcea-atunś ş-o pus ochieţî

Şî-n bucfariu ei ăl gros

M-o căutat prîntră toţ clienţî,

Însă fără dă folos…

 

„Dzău că nu ce văd pră listă

– Şî baş asta n-ar fi bai –

Dar mă-ntrăb, că mi-s cam tristă,

Cu răchia cum măi stai?”

 

„Prîntru cińe-ntădăuna

Am o dămiźană-n pod,

Până iar s-o coaśe pruna

(Dă or pringe prunii rod…)

 

Am în taşcă o uiagă

Śe ţ-o dau iar, ca să scap,

Că io, într-o noapce-ntragă,

Băgai doauă-tri în cap!”

 

„Uiuiu!” – Moarcea hureadză,

Dau s-o ţuc, dar ea, sfioasă,

Ori dă frică, ori dă groază

S-o pitulat după coasă,

 

S-o zmâcnit ş-o luă la fugă…

„Sărbus, Moarce, śe să-ţ fac?!?

Ce pofcesc să-m viń la rugă

Dă Sâmpetru… prăst-un veac!”

___________

 

 

Glosar: să bicuşă – se hărjonesc; mă bâzgoi – mă holbez; boconś – bocanci; buhari – catastif, registru; bunduzând – tulburând; buragă – ceaţă; să să cănune – să se jeluiască; criel – creier; fras – apoplexie; furtare – sferturi; ghinţari – dentist; grinţai – verdeţuri; hârcon – sforăie; îmbubiţă – întărâta; meduţân – leac; mozomamă – momâie; ochieţ – ochelari; pogan – năprasnic, din belşug; rugă – nedeie; śenuşat – cenuşiu; sloieţ – ţurţur; aş ugi – aş rămâne; să să zbiduie – să se ivească; źinźana – gingia; zârţă – ochelari; s-o zmâcnit – s-a zmucit; źuiesc – izbutesc;

prof. univ. dr. Ioan Viorel BOLDUREANU

 

Sursa: DEMNITATEA – Periodic de cultură şi educaţie editat de Fundaţia “Ioan Slavici” din Timişoara