Gabriela Cristea Duican: Prescott, o scenă mirifică pe harta Arizonei
Scriu şi savurez o ciocolată fierbinte. Este o dimineaţă ca oricare alta iar eu zâmbesc liniştită zilei care începe. Prin faţa ochilor mi se perindă amintiri şi dintre ele o voi alege una despre un loc drag mie, un fel de indigo al sufletului meu.
Cu două săptămâni în urmă, mă aflam în Prescott; era a treia oară când îl vizitam dar de data aceasta natura vizitei era…de suflet, în primul rând şi în al doilea rând, urma să descopăr acolo un crâmpei de-acasă, o gură din aerul copilăriei. Indiferent dacă eşti în trecere prin Arizona sau te-ai născut aici, Prescott va rămâne mereu un caleidoscop al naturii, un orăşel care are de oferit multe atât ochiului fizic, cât şi celui ,,sufletesc”. Nu trebuie să fii artist ca să te cufunzi în frumuseţea lui, nu trebuie să fii născut poet (noi românii suntem, oricum) ca să descoperi extraordinarele culori-pastel ale acestui spaţiu
Prescott este un orăşel în Yavapai County, AZ, USA, aparţinând de North Central Arizona. Situat la sud de Granitte Dells, la doar o oră şi jumătate de condus de Phoenix, la o altitudine de 5400 picioare, Prescott, acest ţinut cu atmosferă rurală îţi oferă aer proaspăt, imagini extraordinar de frumoase, lacuri, păduri întinse, istorie, case în stil victorian, cai şi caleşti, turism de calitate dar şi real estate. Aceste caracteristici “minore” fac din Prescott un loc unic, asemenea unei picturi rurale ce a prins viaţă. Orăşelul poartă acest nume din mai 1864, în onoarea istoricului William H.Prescott, scriitor renumit pentru lucrările sale, datând din perioada războiului civil. În 186 în munţii Bradshaw, lângă Prescott au fost decoperite mine de aur, ceea ce a făcut ca zona să se bucure de atenţie naţională iar Prescott-ul să se dezvolte rapid, devenind un fel de localitate de graniţă. Numeroase familii din Midwest şi chiar din Anglia s-au mutat aici şi au construit renumitele locuinţe din lemn.
În Prescott chiar şi fermele de vaci sunt importante, de aceea renumele oraşului se trage de la celebrii cowboys care au rămas în istoria locului. Pe 24 februarie 1863 Prescott a devenit prima capitală teritorială a Arizonei, statut preluat în noiembrie 1867 de oraşul Tucson, pentru ca din 1877, Prescott să redevină capitală până în februarie 1889. Deşi nu mai este capitală, Phoenix-ul câstigând întâietatea, oraşul Prescott se dezvoltă vertiginos şi începând din 1912, pentru 50 de ani consecutiv Morris, unul dintre unchii senatorului Barry Goldwater va fi ales de zece ori primar aici.
Prescott rămâne cunoscut şi ca ,,oraşul fiecăruia” pentru că la fiecare pas te întâlneşti cu istoria, motiv pentru care şi figurează în Registrul Naţional al Locurilor Istorice. Colecţiile locale istorice se păstrează la Muzeul Sharlot Hall şi la Muzeul Smoki şi Phippen, cel dintâi găzduind în fiecare lună august, festivalul anual al poeţilor cowboy. Dacă nu ai vizitat acest muzeu înseamnă că nu ai văzut centrul oraşului. De la Courthouse Square, construit în 1930, unde au loc festivalurile Bluegrass dar şi alte concerte şi evenimente culturale, doar o straduţă mai spre vest poţi admira cei mai frumoşi trandafiri din urbe. Nu trebuie trecute cu vederea nici casele în stil victorian, dintre care 525 figurează în acelaşi Registru Naţional al Locurilor Istorice. Pentru că incendiile au distrus o bună parte din oraş, clădirile din centru au fost reconstruite din cărămizi. Aerul de oraşel mic dar liniştit face din Prescott un loc în care să îţi doreşti să locuieşti sau pe care măcar să îl vizitezi.
Trebuie neapărat să te plimbi pe Whiskey Row- zona istorică a Prescott-ului, plină de clădiri istorice, de restaurante, de boutique-uri sofisticate, galerii de artă, librării, magazine de antichităţi. Spuneam că vizita mea la Prescott a fost una mai de suflet şi vreau să adaug aici faptul că o persoană dragă mie avusese aici cândva, un magazin de îngheţată, chiar în Whiskey Row. La ,,Whiskey Row Ice Cream Parlor” se ofereau gratis baloane multicolore şi de aceea lumea venea cu mic cu mare să cumpere îngheţata. Conform unei legende, în anul 1900, când un incendiu a distrus clădirile din Wiskey Row, patronii barurilor din zonă şi-au strâns marfa şi au rămas să privească neputincioşi de peste drum, cum flăcările necruţătoare le mistuiau agoniseala.
Prescott este şi gazda renumitului World’s Oldest Rodeo, la care au loc întreceri de cai dar şi al ,,monster truck” events! De asemenea aici se desfăşoară Cinco de Mayo, Earth Day, Navajo Rug Action, Shakespeare Festival, Zilele frontierei şi tot felul de parade şi manifestări sportive.
Despre Prescott se spune că are ,,o climă pefectă”. Deoarece este localizat la doar o milă deasupra nivelului mării, aici îşi dau întâlnire toate cele patru anotimpuri. Vara şi iarna temperaturile oscilează între 70 şi respectiv 50 grade F iar umiditatea rămâne constantă, la 45%. Altitudinea la care este situat şi aerul proaspăt de munte fac ca verile să fie foarte plăcute, cu temperature ale căror valori nu depăşesc decât rar 85 de grade F iar iernile sunt scurte şi blânde. Oh, visez la un apus de soare peste munţii din Prescott! Parcă mi-aş înmuia mâinile în văpaia acelui asfinţit şi n-aş lăsa ca să se stingă infinitul…
În Prescott există câteva colegii şi universităţi renumite, printre care se remarcă Embry Riddle Aeronautical şi Yavapai College sau Prescott College.
Oraşul abundă în restaurante ce oferă o gama largă de servicii, de la bucătăria rafinată, până la meniuri cu specific local şi chiar etnice. Dacă vrei să îţi iei ,,doza zilnică de cofeină” în Prescott încearcă Prescott Coffe Roasters, Cappers Coffee sau Raven, unde business people, ciclisti, studenţi şi turişti îţi zâmbesc întotdeauna prietenos. Pe lângă ,,daily caffeine “ aici ai parte şi de o porţie zdravănă de adrenalină şi de acea ,”diversitate pozitivă” datorată unui du-te-vino continuu. Acum ştiu sigur ce vreau: o cafea în Prescott şi un apus de soare cu aromă de brad !
Alte activităţi recreative care vă sunt la îndemână în Prescott sunt drumeţiile montane, pescuitul, înotul, ciclismul pe cărări de munte, căţăratul pe stânci, explorarea canionului, fotografie, arte, muzică, fitness, yoga studios. În prezent, Asociaţia Râurilor din Prescott lucrează la un proiect de restaurare a Lacului Watson, un punct important pe harta turistică a oraşului.
Votat de Naţional Geographic Adventure ca una dintre cele mai bune zone de locuit pentru pensionari sau de investiţii în real estate, la Prescott chiar unele celebrităţi – ca Cher sau Barbara Streissand – deţin proprietăţi. Gustul orăşelului mic de la munte şi împrejurimile sale, florile sălbatice şi natura, pădurile, oamenii şi elementele artistice îţi dau senzatia că ai lumea la picioare atunci cand îţi bei cafeaua în asfinţitul prescotonnian, cu miros de răşină…
O capodoperă naturală cum numai Dumnezeu ar fi putut creea – Prescott, Prescott Valley şi Chino Valley – formează Try-City, având în 2007 o populaţie de aproximativ 122.000 de persoane. În Prescott sunt în prezent 43.280 locuitori, în Prescott Valley aproximativ 38.962 iar în Chino Valley 13.069. Caucazieni, negri, afro-americani, indieni, latino şi alte rase duc o viaţă liniştită în acest loc de vis.
Deoarece marea majoritate a rezidenţilor din Prescott Try–City sunt pensionari, aici există numeroase “retirement homes” şi programe dedicate acestui segment de vârstă. Prescott are câte ceva pentru fiecare, peisaje incredibil de frumoase şi o climă temperată. Aici se află cel mai mare spital din Arizona Centrală – Yavapay Regional Medical Center. Prescott Valley, numită şi Valea Luminilor, cu o comunitate diversă atrage turiştii pasionaţi de frumuseţi naturale. Chino Valley, al treilea orăşel din zona Try-City se găseşte la 15 mile de Prescott şi are o climă caldă. Fie că te ocupi de grădinărit sau intenţionezi să îţi deschizi o mică fermă ori un ,,ranch” mai extins sau să-ţi întemeiezi o familie, Chino Valley poate fi locul tău.
De ce indigo? Sunt sigură că v-a fost dor vreodată de ceva sau cineva anume! Îmi era dor să mă duc acasă pe jos, în gând, cu mintea, cu sufletul dar să fiu acasă măcar o secundă; şi am ajuns în Prescott în acea zi superbă…Dorinţa de linişte, cu sentimentul trecerii iremediabile a timpului pe mâna stângă, cu gândurile furate de peisajul “mioritic” al Prescott-ului şi cu mintea departe am redevenit copil…
Acolo, în parcul aflat în centrul Prescott-ului m-am simţit bună, cuminte şi nevinovată, neîntinată de Hiroshima acestei lumi; eram copilul năzdrăvan de opt ani pe care tata – care era şi este încă un bărbat cu prestanţă, cu ochii lui albaştri, altruist şi manierat, l-a dus la Braşov: luasem premiul I şi el a hotărât că meritam o răsplată; am mers la o familie prietenă; năzdrăvană fiind, de sus, de pe munte m-am avântat în jos, spre poalele lui şi m-am trezit pe burtă şi în plus, cu nasul julit şi sângerând…
Şi uite-mă aici, un copil ceva mai mare, reîntorcându-secu gândul în Braşovul copilăriei, zburând spre alte înălţimi de data aceasta, spre înălţimea lirică a liniştii interioare amestecate cu fericirea rurală, în calendarul necruţător al spaţiului şi al timpului. Intuiesc şi trăiesc simţind imensitatea acestui loc prin toţi porii, cu inima şi mintea vibrându-mi la unison. Frumuseţea Prescott-ului şi a împrejurimilor lui, a acestui spaţiu infinit mă transpune într-un univers real de copil care desenează o lume mai bună, mai fără de păcate, mai atentă la durerea semenilor. Şi uite aşa, sub ploaia imaginilor păstrate cu sfinţenie în memorie, prelingându-se suav şi blând spre suflet, îmi dau seama că nicio intemperie, nici o criză economică sau socială, nicio eră politică nu ne poate văduvi de ceea ce avem mai de preţ: AMINTIRILE!
Nu, nu confund România cu nimic în lume, e doar aşa, o transhumanţă a dorului de casă pe care numai brazii singuratici din Prescott ştiu să mi-l tânguie, rostogolindu-mi visător chemările spre alte chemări…îmbinând totul într-o coloană a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dăinuind peste vremi cu chemări de pâine caldă şi mere coapte pe teracota bunicii, dinspre copilul cu nasul julit înspre adultul care astăzi se vrea mai aproape de Dumnezeu şi care şi-a ales deasupra capului doar… un crâmpei de cer.
Indigo – trebuie să mă am şi aici, trebuie să fiu şi acolo!…
Gabriela Cristea Duican
Glendale, Arizona
Februarie 2009
