Remus Tanasă – Libertăţi aparente
Conform teoriilor lui Gaetano Mosca despre clasa politică și despre putere, toate formele de Stat tind spre ceea ce astăzi este cunoscut ca autoritarism. În toate formele de Stat se observă tendința de justificare a puterii în virtutea unei oarecare alegeri ereditare sau elective. Ultima formă de legitimare din partea puterii este, fără nici un dubiu, cea mai eficientă: cel mai bun mod pentru a comanda poporul și/sau masele este să îi faci pe cei conduși să creadă că ei comandă. Societatea contemporană pare să ne demonstreze ceea ce părintele contractului social, Rousseau, afirma despre sclavie: nu există supunere mai perfectă decât aceia în care este jucată cartea libertății aparente, căci astfel până și voința este supusă. Omul contemporan, crede a fi liber și nu realizează rolul său de pion anonim în cadrul unui joc mai mare teleghidat, nu realizează rolul său de instrument pasiv în mâinile oligarhiilor. Această impresionantă „realizare” se datorează terorismului ideologic propagat de mass-media, metodă care îi distruge omului capacitatea de a gândi. În urma acestui proces de o eficiență înspăimântătoare, omul „gândește” că posedă o opinie proprie, dar de fapt, el exprimă opinia celor care au avut și au influență asupra modului său de a vedea realitatea.
Filosoful francez Foucault ne învață că adevărata față a puterii stă într-un exercițiu continuu, realizat prin intermediul unor aparate impersonale – birocrație, armată, școală, știință, mijloace tehnice – prin care suntem costrânși în mod incoștient și continuu să fim, să gândim și să acționăm într-un anumit fel. Rolul individului, cetățeanului, este cel de spectator, dimensiunea participativă care l-ar transforma în protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decât un element pasiv în interiorul masei care trebuie să fie dirijată, făcut să creadă că are rol decizional și pus să accepte variante și decizii cu convingerea că acționează autonom. În realitate individul este dirijat de un adevărat bombardament de stimuli și sugestii impuse de alții. Edward Louis Bernays încă din 1928 accentua importanța unei manipulări inteligente a opiniilor și obiceiurilor maselor, pentru o mai buna funcționare a unei societăți democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei stereotip, sub pretenția autonomiei intelectuale ascunzându-se de fapt un deliberat proiect de orientare a imaginarului și gândirii colective; ceea ce noi știm, sau credem că știm, ne face să acceptăm realitatea în mod acritic.
Dorința de a fi liber se mișcă în mod paralel cu exigența de afirmare a propriei personalități. Dar ținând cont de faptul că afirmarea propriei personalități poate fi realizată posedând un minim de inteligență, în mod natural esența liberatății nu este percepută de toți; concluzia este că puțini sunt cei care pot pretinde a fi liberi: eliberarea de idei preconcepute, de ignoranță, de mediocritate, de indiferență, căci libertate înseamnă a gândi, a căuta, acționa, a compara, și nu a accepta fără a pune întrebări ceea ce alții îți oferă drept realitate. În zilele noastre televiziunea în special și media în general „ajută” omul să fie liber, să descopere, să pună întrebările juste; întrebări de genul: ce se va purta anul acesta?, ce cluburi/discoteci pot fi frecventate în seara aceasta?, unde mergem mâine să facem shopping?, oare x-ulescu are amantă?, oare respectivul actor de film (actorii de teatru nu au căutare) este vegetarian sau nu?, rețin atenția opiniei publice, distrag atenția de la lucrurile cu adevărat importante. Știrile despre lumea mondenă sunt cele promovate de media, astfel încât pentru un individ oarecare să fie mai important dacă știe în care scandal sexual a fost implicat un oarecare politician decât dacă află informații despre averea personală a respectivului politician sau dacă afla opinia aceluiași politician în legatură cu Tratatul de la Lisabona. Cei ce lucrează în media ar putea argumenta fluxul ridicat al știrilor despre lumea mondenă si a transmisiunilor de prost gust, precizând că oamenii asta cer, iar ei nu fac decât să ofere ceea ce se cere. Exact ca în economie, piața cere iar producătorii oferă. Dar ceea ce trebuie știut este că exact ca și în economie, cererea poate fi influențată, astfel încât profitul producătorilor să fie mai ridicat; iar producatorii/deținătorii de trusturi media sunt implicați până peste cap în politică, deci profitul lor este dublu. Concubinajului dintre putere şi organismele creatoare de informaţie, adică între sistemul democratic şi mass-media pervertește conceptul de libertate, libertatea contemporanilor nefiind altceva decât o iluzie.
Un alt aspect contemporan care se confundă cu libertatea este consumismul. Libertatea de astăzi este înainte de toate libertatea de a poseda. Aceasta nu are nici o legatură cu „a fi” ci cu „a avea”. Omul este considerat liber în măsura în care este proprietar. Condiționat încă din copilărie să asocieze posesia de mărfuri cu libertatea, omul contemporan a ajuns să se identifice cu marfa, ajungând la rândul lui o marfă. Prin intermediul reclamelor publicitare “homo sapiens” din zilele noastre este „convins” să cumpere mai mult decât ar avea nevoie în speranța că va fi fericit, în speranța viitorului idilic proiectat de artizanii ideologiei profitului.
Dacă a fi liber înseamnă doar a munci pentru a consuma și „a gândi” la comanda atunci nu există nici o diferență între societatea așa-zis democratică și cel mai teribil totalitarism. Atunci când o singură percepție a realității și un singur mod de viață sunt prezentate drept esența libertății supreme întrebarea firească este de când libertatea presupune lipsa de alternative? Atunci când doar acele valori utile puterii oligarhice sunt promovate și acceptate, iar orice idee non-conformă cu logica utilitarist-consumistă a centrelor de putere politico-economice este stigmatizată și exclusă din circuitul social, ne face să ne îndoim profund asupra sincerității și asupra bunelor intenții ale actualului sistem de guvernare din Europa.
Remus Tanasă
Sursa: Revista ART – EMIS
