Maria Rugină – ,,În inima unui triunghi”
Atunci când o carte vine spre noi, se întâmplă un eveniment. Când cartea rămâne în noi și cu noi, se produce o schimbare. Iar cartea care ne solicită participarea întru aflare și desăvârșire ne hrănește, ne desface aripile spre înălțare.
Este întâia simțire-convingere la lecturarea recentului volum de versuri ,,Prin Universul Holografic” al pătrunzătoarei și mult sensibilei scriitoare Violeta Lăcătuşu. Două mărimi valorice existențiale, selectate și îmbinate cu trăire și inteligență, pune poeta în pagină – cunoașterea și iubirea – lăsându-le să-și dovedească direct sau invers proporționalitatea. În punctul lor de întâlnire, plasează jocul necesităților, posibilităților și al determinărilor.
Substanța poetică, modelată magistral de autoare, cu mijloace literare, grafice și lingvistice, afirmă și confirmă noua viziune acreditată de știința secolului trecut (Heisenberg, Capra, Bohm etc), după care lumea nu este formată din entități separate, cum era concepută, în mod mecanicist, de fizica clasică, ci apare ca o structură dinamică de evenimente aflate în interacțiune, fiecare parte conținându-le și pe celelalte, ca într-o hologramă. Există un nivel de cunoaștere inaccesibil științelor clasice, care este abordat de fizca cuantică și dominat de principiul incertitudinii, cu posibilitate de predicție doar probabilistic și statistic și care necesită o altă logică și alt limbaj pentru a fi descris, diferit de cele oferite de gândirea rațională.
Laboratorul în care autoarea desfășoară complexul experiment al însoțirii Adevărului cu Simțirea este Poetul – ridicat la rangul de ,,vis al eonilor galactici”. Lui îi oferă ,,covorul fermecat”, care mijlocește accesul cititorului la realitatea virtuală, solicitându-i efortul de a accepta și a se situa, în consumarea ofertei sale poetice, pe coordonatele unei căi de cunoaștere sintetice și analogice, postulată pe principiul incertitudinii.
În acest univers al plurideterminărilor, ,,nu se poate imagina – cum observă Dumitru-Constantin Dulcan, în «Inteligența materiei» – nici ceea ce ar fi fost dacă nu era ceea ce este, nici cum ar fi putut să creeze lumea cel ce n-a fost creat”. Această dilemă a înfierbântat și incitat mintea omenească, a stârnit pasiuni, a provocat intuiția și imaginația creatorilor din toate timpurile.
Ne ajută astăzi știința, ne stimulează literatura și arta să întrevedem un răspuns cât mai aproape de adevăr? Violeta Lăcătușu ne încredințează că da!
Plasată într-o ramă de lumină, ca centru de greutate al volumui, ,,Balda” – mesaj avertizează că drumul cunoașterii ,,realității înfășurate” (Bohm)este anevoios, dar oferă satisfacția nedesmințită a basmului dintotdeauna : căutătorul se întoarce victorios, iar iubita îl așteaptă în prag.
,,Fascinați / de adevăr… și dreptate / însetați de nemurire și libertate”, poeții au căutat mereu să depășească ,, al mărginirii hotar”.
Și iată că Rareș – eroul baladei – un tânăr frământat de ,,vise-chemări”, sorbind cu nesaț infinitul, a înțeles că pragul dintre real și iluzioru este el însuși, în măsura în care poate deschide ,,poarta spre Marele Cer”, intrând pe ,,tărâmul percepției pure”.
Mistuit de această chemare, el străbate ,,ape de ceruri”, ,,mistere rotinde”, orizonturi evantaice, atinge stări de suflet, emanând armonie, libertate, încântare, lăsând în urmă ,,zdrențe de timp” și ,,spume de spații nebune”.
Traiectoria urmată culminează cu tărâmul lui Haos – ,,monstrul gigantic al basmului cosmic” – un ,,orb vârtej” de foc și ,,praf de stihie”.
Salvat de ,,ochiul-gând”, Rareș coboară ,,tot mai adânc în Sinele-Tată’’ atinge ,,realitatea primară’’, ,,formată din microstructuri / tâinuite sub timp și sub spații/ în ocean de vibrații/ și câmp holografic” atinge ,,materia-filă” disipată în universuri născute în ,,Vidul cuantic”, din fluxul neîntrerupt al ,,Energiei subtile”, generate de ,,Geniul divin”.
Simțind ,,Privirea Dumnezeiască / Privirea-Idee / …Privirea-Iubire”, se luminează și, trecând ,,prin atomi, astre, imagini și stări / interconectate/ ,interreflectate”, revine în sine.
,,Dorul de prieteni, de flori, de iubita uitată” îl readuce în bucuria lumii manifestate, unde ,,Daida-i zâmbește și-n prag îl așteaptă’’.
Oferind cititorului, cu o artă didactică discretă, accesorii grafice sugestive și argumente de dicționar poetic verificate informativ și prin proprie trăire, autoarea îl pregătește pentru treversarea marelui drum al cunoașterii holistice a lumii, lăsându-i posibilitatea să se întrebe, să se îndoiască și, prin atingere și autodepășire, să pătrundă și să-șă asume ochiul, simțirea și gândirea poetului, trecând prin lecțiile mitului, ale harului, credinței și științei.
Setea de ,,spații deschise în spații”, de bipătrundere în lăuntrul și în afara sinelui, de asimilare a ,,geometriei divine” – în care ,,fiecare punct e viu / și rodește lumină” – sete inoculată de poetă într-un crescendo bine dozat, îi înlesnește cititorului perceperea vibrației, a armoniei sunetului subtil al holo-ordinii eterne, din care doar prezentul e manifest.
Prin calitatea pregnantă a propriei trăiri, Violeta Lăcătușu ne convinge că ,,marea carte a existenței holistice”, încărcată cu ,,intenționalități, probabilități și virtualități”, este calea cea mai sigură prin care gândul nostru poate atinge adevărul, alimenta iubirea, ostoi dorurile și elibera certitudinile de incertitudine. Este singura carte,, scrisă de toți și de toate”. ,,Ea poate fi citită dinspre trecut spre prezent / sau dinspre viitor spre trecut / dar, mai ales, / dinspre moarte spre viață”.
Această ,,eternă carte cosmică” ne dă putere să depășim nostalgiile, să deslușim ,,drumurile subtile” ale visului, mirajul iluziei, ,,sunetele albe și negre” ale ,,nerostirii”, ,,neșansa” gândului ,,căzut pe o umbră”.
Iar atunci când Cauza sângerândă lovește ,,timpul obosit”, pulverizând ,,scântei de amintiri / peste spațiul gol dintre două suflete”, ea – cartea – ne invită să descifrăm șerpuirea destinelor la ,,răscruci de posibilități”, lăsând îngerii ,,înseninărilor” să-și verse razele prin geamurile sufletului.
Astfel, se deschid înțelegerii marile întrebări ale gândului, neiertătoarele vibrații ale neliniștii, înțeleapta pace a așteptării, făcând trecutul și veșnicia suportabile, iar dorințele agățate de stele dau ,,viață din viață” ,,destinului în ramă” . Și atunci, ,,Minunea surâde: / un nou cer se naște!”
Uzitând mijloace poetice și tematice de înalt rafinament, navigând sigur și convingător ,,prin universul holografic”, autoarea ne oferă o cheie de lumină a universului în care trăim, dar și a propriului univers interior, în care suntem încă așa de străini! Aflăm, putând verifica, faptul că ceva există numai pentru că altceva îl determină. Noi existăm ca determinare proprie și, în același timp, a celorlalți. De aceea, realitatea în care trăim ne apare doar ca aproximație, fiind imposibil să cunoști resorturile ultime ale naturii.
Ilustrarea viziunii discontinuie asupra lumii, diferită de viziunea continuă – bazată pe principiul relativității, cu un determinism strict – această viziune discontinuă, în care Violeta Lăcătușu navighează cu atâta siguranță(!), oferă o perspectivă de larg interes novativ pentru gândirea, literatura și arta zilelor noastre, precum taina sărutului într-un ,,buchet de liliac”.
Maria Rugină
Sursa: Revista Melidonium
