Liliana Botez: Reperele sociale ale emigrării forțate, prin ochii unui personaj “unic, inconfundabil”
“Exilul romanesc la mijloc de secol XX – „Pasoptisti” romani in Franta, Canada si Statele Unite” (carte scrisa de Octavian D. Curpas) reprezinta surprinderea unui fenomen cu efecte complexe atat la nivel de comunitate umana, cat mai ales la nivel de individ, si anume – exilul, ca forma de evadare dintr-o Romanie in care “protagonistii” nu se mai regaseau.
Cartea este atat o prezentare desavarsita a fenomenului de “emigrare”, cu tot ce implica el, mai ales la nivel sufletesc, cat si o sinteza a unor intamplari, istorisiri despre oameni care au avut curajul de a se dezradacina, de a lua drumul strainatatii. Dumitru Sinu – personajul cheie, fara de care nu ar fi existat savoarea acestei carti – ne invita, prin intermediul scriitorului, sa ii cunoastem colegii si prietenii de-o viata, partasi la exil.
Romani din Banat, Ardeal, Bucovina, Oltenia, Muntenia ori Dobrogea, cu profesii dintre cele mai diverse – ingineri, medici, sportivi si altele asemenea – construiesc reperele geografice, economice, politice, poate, dar mai ales, reperele umane, sociale, emigrand in tari precum Franta, Iugoslavia, Spania, Italia, Maroc, Canada sau SUA, unde isi iau viata de la capat. Cu totii au gustat experienta dulce ori amara a exilului. De asemenea, solidaritatea umana sta la baza unui mod de interactiune sociala aparte si este cu atat mai puternica cand te afli pe alte meleaguri decat cele natale. Fiecare stil de viata construit de exilat este definit de caracteristici personale, precum si de societatea in care ajunge sa se dezvolte, purtand insa si amprenta arhaica a tarii in care s-a nascut.
Exilul este cu siguranta o experienta inedita, care merita povestita tuturor si trebuie perceput ca un amestec de libertate, dezradacinare, dorinta de schimbare, dar mai ales de a reusi, de a avea un nou stil de viata, mai bun! Totusi, persoana exilata, care a plecat in mod fortat din propria tara, se va raporta cu siguranta la un sistem de referinta, de trecere spre un echilibru, construit de oameni asemenea ei, oameni curajosi, carora le este dedicata cartea lui Octavian D. Curpas.
Sociolog Liliana Botez
