Nostalgicul poet Boris David…
Boris David
Anii trec…
Anii trec fără s-aştepte
Şi ne schimbă-nfăţişarea –
Întâlnim figuri trecute
Şi ne-apucă disperarea.
Cine-o fi? e întrebarea
Ce ne bântuie-amintirea –
Parcă-l ştim, nu?!, nu se poate!
Ce ţi-e şi cu-nchipuirea!
Nu, nu este-acel ce-odată,
Întorcea priviri discrete –
Totuşi, cel ce se târăşte,
Este-un ”fost”, acel, cu plete…
Şi te-opreşti, ca să verifici,
Mai o dată, căci nu strică –
Dac-ar fi acel, de-atuncea,
M-ar striga, nu i-ar fi frică.
Dar oglinda-unei vitrine,
Sare întru lămurire –
„Nu vezi, frate, cum arăţi tu?
Are şi-el, nedumerire”…
Şi o iei domol spre casă
Fără să întorci privirea –
”Fostu”-ţi urmăreşte paşii
Şi scrutează amintirea.
Pentru el eşti tot trecutul ,
Eşti un ”fost”, precum e dânsul,
Şi o ia încet spre tine
Încercând s-oprească plânsul…
Boris David
24 aprilie 2009
