VIZITAREA ORAȘULUI BALTIMORE
A călători este, pentru cei tineri, o parte a educației;
pentru cei mai vârstnici – o parte a experienței.
– Francis Bacon
Viața ne deschide doar câteva porți spre a-i vedea frumusețile. Este zgârcită viața, dar măcar acel puțin văzut trebuie să fie clar și bine înrădăcinat în minte. Și mărturisit! Pentru aceasta folosim de multe ori povestirea orală, ori scrierea, ca un dialog între cel ce povestește și cel ce ascultă, sau între cel ce scrie și cel care citește. Cu aceste gânduri am încercat să aștern pe hârtie o… povestioară.
În luna mai a acestui an am avut prilejul de a vizita frumosul și interesantul oraș Baltimore, unul dintre cele patru aglomerări urbane ale megalopolisului american. Au fost zile fierbinți, un mai extrem de călduros și care, poate și din acest motiv, a adus mulți vizitatori în acest oraș. Soarele strălucea puternic și ziua părea îmbrăcată într-o rochie ţesută cu fire de aur. Priveam în jurul meu și observam viața în plina ei desfășurare, observam cât de fascinantă și perfectă – pare vizitatorilor – în propria ei diversitate. Încetul cu încetul, ființa străină care eram, la început bulversată de priveliștea atât de complexă a ceea ce mi se dezvăluia, am simțit cum începeam să mă integrez în spațiul respectiv, urnindu-mă din locul în care mă fixasem și accelerând pașii, încercând să cuprind cu privirea toată trăirea, viața din jurul meu. Adevărat spunea un filozof chinez: „orice călătorie, fie ea și de mii de mile, începe cu un pas!”
Baltimore, destinaţie turistică inedită, impresionantă, este un oraș fondat în anul 1729, numit după Lordul irlandez Baltimore, titularul fondator al Colony of Maryland, are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost odată al doilea port de intrare pentru imigranţi în Statele Unite şi un important centru de producţie. Astăzi portul vechi este un loc de promenadă, cumpărături, divertisment. Este un oraș independent din statul Maryland – Statele Unite, situat în partea centrală a statului, pe malurile râului Patapsco, râu care se varsă în golful Chesapeake, la o distanță de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populaţia oraşului este de 636.919 locuitori, iar zona metropolitană are aproximativ 2,7 milioane de locuitori, ocupând locul 20 în ţară. În zona asociată, Baltimore County, locuiesc alte câteva milioane de rezidenţi. Este și astăzi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile piețe de mărfuri din partea centrală a țării decât orice alt port de pe coasta de est.
Am pornit spre strada numită Pratt, ne-am urcat în autobuzul gratuit care circulă pentru turiști făcând un tur al orașului, în care se mai urcă și săracii orașului pentru a nu plăti deplasarea, și ne-am dat jos după câteva stații, ajungând în chiar centrul orașului împânzit de construcţii moderne din oţel şi sticlă cu 30 – 50 de etaje, magazine de lux şi hoteluri cu nume sonore (Marriot, Hilton, Sheraton). Printre ele se văd clădiri roşii cu forme stranii ce amintesc de fostele întreprinderi din secolul al XIX-lea, transformate ingenios în cluburi, muzee, birouri şi magazine. Zgârie-norii nu sunt la fel de înalţi ca şi cei din New York, dar sunt foarte frumos amplasaţi şi dau o notă aparte oraşului. Am trecut pe lângă celebra universitate Johns Hopkins şi Johns Hopkins Hospital, importante institute de cercetare din domeniul tratării şi eradicării cancerului. În Baltimore este un mănunchi de Universități, printre care și importanta universitate – University of Maryland Baltimore – situată în inima orașului, ale cărei corpuri de clădire ocupă mai multe străzi, afiliată fiind spitalului University of Maryland Medical Center – de unde sunt aduși pacienții pentru cercetări ale diferitelor probleme medicale. Această mare și importantă Universitate (the best University!) are mai multe școli: școala de medicină, școala de stomatologie, avocatură, asistență medicală, farmacie, business și asistență socială.
Am ieșit din această zonă cu mari centre culturale și ne-am apropiat de port. Aglomerație, oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor.
Fiind un oraș bogat în tradiții nautice, de peste 35 de ani taxiul de apă din Baltimore, colorat în culori tradiționale alb și albastru, face parte din integrala culturii și istoriei orașului și te transportă în diferitele puncte ale portului. Portul turistic îşi întinde limbile de apă printre clădirile din centru, iar pontoanele, cheiurile şi trotuarele emană toată ziua un aer de stațiune de odihnă, cu toate că orașul este foarte aglomerat. Am ajuns la Inner Harbor – portul turistic interior -, am luat bilete pentru croazieră și am privit pentru câteva momente înalta structură din piatră, cunoscută ca Nevasta lui Lot, aflată la intrarea în port, construită la ordinele guvernului britanic, după revolta din 1798, ca parte dintr-o rețea de faruri și semnalizatoare.
Portul turistic Inner Harbor găzduieşte Muzeul Marinei, un muzeu impresionant, în care navele sunt ancorate printre clădirile din centru, iar pietonii, trecătorii, turişti veniţi din toate colţurile lumii, trec pe lângă ele sau se opresc pe chei să le admire, să facă poze şi citesc explicaţiile înscrise pe panouri. La Muzeul Marinei din Baltimore se află singura navă americană care a supravieţuit bombardamentului de la Pearl Harbor în al Doilea Război Mondial.
Taxiurile de apă opresc în staţii special amenajate. Poţi să urci pentru câteva staţii sau poţi să faci turul oraşului pe apă, să vezi totul dintr-o altă perspectivă. Taxiul de apă este mult mai mult decât o călătorie de plăcere; este o instituție în Baltimore; este și un mod plăcut de a privi și simți viața, plutind pe apă și trecând cu privirea centrele importante ale orașului din această zonă, pe care Inner Harbor le conectează și unde taxiul de apă acostează, precum: Aquarium care adăposteşte construcţia impresionantă a Acvariului Național, cel mai mare acvariu din SUA şi unul dintre cele mai mari acvarii din lume. Are forma unui inel cilindric cu cinci etaje. Găzduieşte 16.500 de animale marine din 560 de specii diferite, printre care şi o colecţie impresionantă de rechini și magazine cu de toate, pentru toate vârstele. La intrare te întâmpină un munte artificial, o gură imensă de rechin şi o cascadă care începe de la un etaj superior şi se termină la parterul clădirii. Jos, la primul nivel, se află un restaurant specializat în fructe de mare, un spaţiu amenajat pentru depozitarea hainelor şi a bagajelor pe durata vizitei, un magazin de suveniruri, un altul pentru echipamente şi costume de scafandru, o cofetărie şi o cafenea. Prin întreaga clădire circulă lifturi şi scări rulante. Un adevărat oraș! Sus, la ultimul etaj, se află o mini junglă amazoniană în care trăiesc o mulţime de păsări exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri şi laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaşte ţestoase uriaşe, peşti, tigri, rechini şi delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel şi în acvariul central se pot vedea peşti şi alte vieţuitoare marine care provin din toate mările şi oceanele lumii. Poți admira flora şi fauna marină urcând până la jungla amazoniană, după care cobori în adâncuri și vezi tot ce trăiește pe fundul mărilor şi oceanelor. Este un spectacol fascinant, o lecţie despre planeta noastră şi lumea minunată a apelor. În acvariul central pot fi văzuți scafandri curăţând pietrele şi coralii, hrănind peştii şi verificând starea lor de sănătate. Delfinii încântă privirile și stârnesc admirația vizitatorilor, prin inteligența lor. Vizita în acest minunat Acvariu se încheie cu o cină exotică; Harborplace – găzduiește un muzeu conținând istoricul navelor, plimbări pe jos printre corpuri de case delimitate prin străzi laterale și parcuri; Science Centre (Centrul științific) al Maryland-ului unde se poate urca Federal Hill și unde poți fi absorbit de sutele de mii de metri pătrați de știință; Rusty Scupper – oferă ochiului, dar nu numai ochiului! vinuri și mâncăruri vechi. Se poate vizita un muzeu excentric, amuzant, pentru toate vârstele; Pier 5 – unde se poate mânca și bea și asculta concertele formației Pier Six Pavillion în lunile primăverii și ale verii;
Little Italy – cu magazine, restaurante, cinematografe etc. și unde se poate gusta „La dolce vita”; Maritime Park – cu restaurante și magazine plutitoare; Harborview – o mică Havana; Tide Point – o milă și jumătate de plimbare;
Debarcaderul de pe strada Bond. Aceasta clădire include un spațiu de 210.000 square feet și birouri de vânzări de 10.000 sq. feet.
Fell’s Point – vechiul port cu apa adâncă, unde se găsesc nenumărate distracții spirituale, mâncare, cârciumi, muzică live, antichități, felurite magazine și spectacole; Captain James Landing – este granița dintre Fell’s Point și Canton și de asemenea poarta de intrare la alte magazine; Canton Waterfront Park – locul unde se poate oferi respectul veteranilor războiului din Coreea și îți poți manifesta bucuria având perspectiva apei oceanului. Nu lipsesc magazinele, barurile și restaurantele; Fort McHenry – locul de amintire a războiului din 1812, când americanii au întors atacul marelui și puternicului „Leu” englez. Războiul a fost un conflict militar între forțele Statelor Unite ale Americii și cele ale Imperiului Britanic. Atunci americanii au declarat război pentru o serie de motive, incluzând dorința de expansiune în Teritoriile din Nord – Vest, acolo unde Marea Britanie acorda sprijin triburilor de Amerindieni și umilea astfel onoarea americană. Victoriile din septembrie 1814 și ianuarie 1815 au respins invaziile britanice din orașele New York, Baltimore și New Orleans.
În fiecare zi mii de rezidenți și turiști vizitează orașul și folosesc taxiul de apă pentru a lua cunoștință de „perlele” orașului. Oamenii care deservesc toate punctele vizitate sunt deosebit de politicoși cu vizitatorii. Ei declară cu mândrie că iubesc orașul lor și îi imprimă zilnic o energie care îi oferă mișcare continuă și prosperitate; ei ajută, de fapt, să prospere business-ul.
În Baltimore auzi vorbindu-se toate limbile pământului. Peste tot sunt grupuri de turişti cu camere video şi blitz-uri pornite. Valeţii aşteaptă clienţii şi parchează maşini rare, de colecţie, lângă restaurante şi hoteluri de lux. Oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor.
Baltimore nu este doar centrul de afaceri şi învăţământul superior, este de asemenea deținătorul principalelor instituţii culturale, cum ar fi Center Stage, Teatrul Lyric şi Hipodromul. Majoritatea muzeelor din Maryland sunt de asemenea situate aici: Muzeul Național de Medicină Dentară, Muzeul Evreiesc, Muzeul Național de Electronică și alte zeci de muzee (în total 50). De exemplu Muzeul de Artă din Baltimore care a fost fondat în 1914, construit în stilul Templului Roman, are o colecţie de artă de renume internaţional, conținând 90.000 opere de artă, inclusiv cea mai mare expoziție de lucrări de Henri Matisse din lume. Mai conține lucrări de Picasso, Cezanne, Manet, Degas, Gauguin, Van Gogh și Renoir.
Într-o duminică plimbându-ne prin oraș, am căutat Biserica Ortodoxă Greacă – Sf. Nicolae și am găsit-o chiar în inima orașului. Este una dintre cele 55 de biserici din Baltimore și una din cele 59 de parohii care aparțin de Mitropolia din New Jersey, funcționând de peste 58 de ani. Am ascultat Sfânta liturghie în limbile greacă și engleză, după care am asistat la pomenirea celor doi sfinți Constantin și maica sa Elena, a doua zi fiind chiar 21 mai – ziua în care, pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea și organizarea Bisericii creștine, sunt venerați ca sfinți, în Bisericile Ortodoxă și Romano – Catolică. Înainte de începerea slujbei de pomenire au fost aduse icoanele celor doi sfinți în fata altarului; Constantin cel Mare – întâiul împărat al creștinilor – cel născut în anul 274 în Serbia – devenit împărat peste întregul Imperiu Roman în anul 312, în urma bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din acel an, împotriva oștilor lui Maxențiu. Potrivit istoricilor, în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, în timpul zilei, deasupra soarelui, o cruce strălucitoare pe care scria „In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui). În noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut să pună pe steagurile ostașilor săi, pe scuturi și pe arme, semnul crucii. Constantin a ascultat și a obținut o victorie zdrobitoare, în ciuda uriașei diferențe numerice dintre cele două armate. Pe celebrul său arc de triumf ridicat la Roma se păstrează și astăzi cuvintele cerute de Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspirație divină), ca semn de recunoaștere a rolului decisiv al divinității în obținerea victoriei.
Obosită dar îmbogățită, alături de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru orașului, unde ne-a servit o ospătăriță româncă, pe numele ei frumos – Cristina. Auzindu-ne vorbind românește, gingașa Cristina s-a bucurat că mai poate vorbi și limba ei de acasă, pe care nu o mai folosise de la sărbătoarea Crăciunului, când se dusese s-o vadă pe mama ei, rămasă în țară.
Am privit toate acestea și cu acel ochi nevăzut, prin tremurul gândurilor care se revărsau asupra acestei părți de lume… M-am gândit că aici se află mormântul lui Edgar Alan Poe! La numai 40 de ani, Poe cel găsit căzut pe un trotuar în acest oraș, în stare de confuzie mintală și mort câteva zile mai târziu într-un spital de aici, din Baltimore (1849); decesul său nu a fost făcut public, poetul a avut parte de o înmormântare la care au fost prezente numai zece persoane. În 2009, după 160 de ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârşit parte, de o ceremonie funerară fastuoasă, bine meritată. Și mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte/ Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,/ Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,/ Cineva părea că bate – bate-n ușa mea ușor./ «E vreun trecător – gândit-am – și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător.»[…] Şi de-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, şi stă întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,/ Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,/ Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;/ Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor./ Niciodată – Nevermore! ”
Casa memorială a poetului Edgar Poe
Am privit, da, și mi-am spus că voi încerca să povestesc și altora, frumusețile văzute, grandoarea acestui loc în care m-am simțit atât de mică, drept spus: ca o furnică!, când de emoție la sfârșitul celor vizitate, am strâns pleoapele ochilor de prea mult soare, dar și fiindcă lacrimile își anunțaseră exodul.
Da, bucuria are lacrimile ei! Mulțumesc nepoatei mele dragi care ne-a plimbat prin aceste locuri frumoase!
Vavila Popovici – Raleigh, NC
(completare date: pliante, internet)
