Cuvânt și iubire

“După luxurianta exprimare a fantasticului, cînd ani la rînd penelul maestrului Costel Butoi a explorat teritoriile neumblate ale fiinţelor extraterestre, recentele sale pînze părăsesc modernismul straniu şi propun o întoarcere la clasicism. Aşa cum se întorc primăvara păsările în cuiburi noi, maestrul se întoarce la dulcele stil clasic, cu un gen de reaşezare în fiinţa sa artistică şi spirituală. Din cele aproape 50 de lucrări realizate în ultimul timp, parte din ele reprezintă reproduceri după marii maeştri, Luchian şi Grigorescu. Prin pictură, am creat pînă nu demult o lume fantastică, ce mi s-a revelat. Picturile mele sunt asemenea viselor transpuse pe pînză. Cînd pictez, intru în transă. Am avut o perioadă cînd foloseam nişte pigmenţi care s-au dovedit foarte toxici şi care m-au îmbolnăvit. La atingerea lor, îmi intrau în piele. Am renunţat la ei, dar am rămas cu o sensibilitate la substanţele chimice conţinute de uleiurile şi de culorile pe care le folosesc. Sînt mult mai atent la lucrul cu ele acum şi fac pauze atunci cînd obosesc. Am avut o perioadă cînd am folosit şi pigmenţi naturali, obţinuţi de mine din plante şi din fructe, dar aceştia nu sînt la fel de intenşi precum cei necesari picturii în ulei“,  mărturiseşte pictorul.

Promovând o ruptură totală cu fiinţele fantasticului, maestrul Costel Butoi redă universului său pictural o nouă şi veche dimensiune axiologică, cea a stilului clasic, în care domină formele echilibrate ale realului. Fără regret, face din nou pasul spre nobleţea limbajului pictural, cu meritul de a produce o spectaculoasă şi necesară revigorare, punînd în valoare forul estetic al lucrărilor, prin spiritul lor pur, prin ingenuitate expresivă, prin patosul trăirilor, prin fineţea nuanţelor şi a temelor de mare complexitate. Invitaţie la bucurie şi repaos spiritual, caruselul expresiv al picturilor implică valori de culoare, de lumină şi de umbră, sugerînd concentrarea intelectuală, experienţa artistică specială, dar şi efortul practic de atelier. Lucrările marchează treapta de sus a creaţiei sale, dar şi desăvîrşirea miraculoasă. Prestaţia sa este întotdeauna  de excepţie, în faţa publicului obişnuit cu competiţia. Toate pînzele trăiesc, în toate este un suflet, aer, lumină, cer, anotimp şi o tinereţe…ceva curat şi proaspăt în fiecare bob de culoare. Şi pentru toate acestea maestrul bate la poarta cetăţii metafizice a inspiraţiei.

Costel Butoi s-a născut pe 17 ianuarie 1955, în comuna Dragoteşti, judeţul Dolj. În 1974 a absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice Craiova, în 1979 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. Pictează de la vîrsta de 14 ani şi a realizat mii de lucrări, multe dintre ele au trecut graniţa şi se află în colecţii de stat şi private din ţară şi din străinătate: Egipt, Filipine, Franţa, Belgia, Suedia, Anglia, Germania, S. U. A., Japonia. Din 1990 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Participă cu lucrări la expoziţii colective: Bucureşti (1990-2008); Roma (1991); Belgia (1991); Bruxelles (1991); Lisabona (1992); Istanbul (1992); Luxemburg (1993); Paris (1994, 1998); Wiesbaden (1994); Indiana (1997); Leipzig (1998). Are numeroase expoziţii personale în galeriile de artă româneşti şi europene.

Dacă pînă acum şi-a proiectat sinele în ipostaze cvasificţionale, furişîndu-se din gardă, tocmai spre a-şi proteja lăuntrul atît de delicat în faţa valurilor cotidiene, Costel Butoi renunţă la gesticulaţia şocantă a psihologiei de extraterestru, revenind la ideea reinstaurării frumuseţii romantice a lumii – un romantism măsurat, în mantaua unei afectivităţi asumate public, care clamează coerenţa profundă a existenţei sale prin artă. Efectuînd o rebotezare, o scufundare în sinele său, pentru a mărturisi iarăşi valorile lumii, Costel Butoi reuşeşte din plin renaşterea orizontului de magie pentru public. Deschise, receptive şi valoroase, recentele pînze se integrează cu propria potenţialitate în opera artistică a vremii, trasînd cu ştiinţă şi talent zona în care pictura maestrului dobîndeşte nobleţe şi căutare.”

Maria Diana Popescu