MAria RUgină – “Cartea nerostirii”
MAria RUgina
*
Trief major
În raft, mă simt substanţă rară,
Atinsă tainic de tipar,
FORMA unei İdei eterne,
Pe care sensuri noi răsar.
Ca orice Carte, mă deschid
Ȋn ritmul dat de autor,
Dar viaţă si durată-mi dă
Doar FORŢA ta de Cititor.
Simţind căldura minţii tale,
Tresar în mine muguri-astre,
Ce sorb lumină absolută
Din FLACĂRA voinţei noastre.
Reabilitare
De ce privesc setos bărbaţii
Numai la tinere femei
Şi nu pun niciun preţ erotic
Pe cele-ajunse-n vârsta trei?
E vorba doar de-arhitectură,
De-atracţia către frumos,
De focul coacerii în curs,
De mărul-rai ştiut gustos?
Sau poate din compasiunea
Transmisă de înaintaşi,
Convinşi fiind că pe o jună,
Dacă nu-ţi place, poţi s-o laşi?
Ei bine, nu. Bieţii de ei
Coboară în discriminare,
Datori-vânduţi, până la capăt,
Instinctului de conservare:
Răspunderea perpetuării
Le-a anulat simţul măsurii,
Centrându-le toţi neuronii
Pe legităţile naturii!
Aşa că babele iertate,
Ce cred că pot iubi mereu,
Ar face bine să constate
Că le-a rămas doar…Dumnezeu.
În bunătatea Sa, Prea-Înaltul
Elanul trupului le curmă,
Dându-le, generos, la toate
Înţelepciunea de pe urmă.
Ca bonus, dacă sunt cuminţi,
Şi nu se plâng de nedreptate,
Le mai strecoară, cu dispreţ,
Vreo câţiva ani longevitate.
Dar
Cu ce nu prea sunt de-acord,
Fiind o inechitate,
Nevăzându-se pe sine,
Dânsul VREA, dar NU SOCOATE!
La ce serveşte frumosul
Dacă este trecător?
Stimulează apetenţa
Celor rămaşi la decor!
Dacă-l privim pe Villon
( Cu zăpezile topite ),
Nu cred să fi vrut vreo babă
Cu dânsul să se mărite.
Doar scăpând de DİCTATURA
TİMPULUI împieliţat,
OMUL VA CUNOAŞTE STAREA
DE FEMEİE şi BĂRBAT!
Nu discriminând pe babe
Ajungeţi la apogeu,
Ci DESCOPERİND İZVORUL
MULT RÂVNİTULUİ MEREU!
EFECT
İ-am auzit pe nepotenţi tăcând,
İ-am mirosit pe semidocţi scrâşnind,
İ-am pipăit pe talentaţi vibrând
Şi i-am văzut pe Zei îngenunchind.
Dacă mi-ar cere Dumnezeu să-i gust,
İ-aş frământa pe toţi într-un pocal
Şi, fără a numi licoarea must,
M-aş savura papilic, în final.
DİDASCALİE
MULT PREŢUİTE CİTİTOR,
Primeşte-această Carte-n dar,
Pune pe ea semnul URGENT
Şi n-o ascunde-ntr-un sertar.
Nu o citi pe întuneric
E pentru zorii care vin.
Orice Cuvânt trezit din ea
Te va feri cândva de chin.
Întreabă-te, din când în când,
Ce-ai vrea să fie NEROSTİREA:
Mărturisire, teamă, vis
Sau chiar Măria Sa GĂSİREA?
Afla-vei, când se va-ntâmpla,
Poteca trecerii prin mine
Şi, separându-te de lest,
Te vei descoperi ÎNSİNE.
Vei înţelege cât greşeşti
Făcând regula LOR a TA
Şi, străbătând, ca untdelemnul,
Deasupra te vei ridica.
Găseşte-ţi ORDİNEA DİN TİNE –
FORMULA UNU PERMANENT –
Închide Timpul în cuvinte,
HRĂNEŞTE-TEDOAR CU PREZENT!
ÎN LOGİCA FİRİİ
Sunt şi vorbe alunecoase
Pentru târgul de fiori,
Încărcate ochi cu sensuri,
Aşteptând cumpărători.
Preţul, afişat discret
Pe al gândului suport,
Se plăteşte-n viaţă pură,
Când constaţi că sensu-i mort.
Cine-şi populează visul
Cu zâne şi feţi-frumoşi
Se hrăneşte – precum Hogea –
Cu mirosul de…gogoşi.
Dar ca orice fenomen
Copleşit de dezvoltare,
Limbajul va face loc
Formei de comunicare
Vii, fără mijlocitori –
Printr-un simţ adăugat –
Generator de fiori
Şi de adevăr curat.
Atunci toată-nţelepciunea,
Poezia şi İubirea
Vor avea ca unitate
Dorinţa şi împlinirea
Şi astfel, Cuvântul Prim,
Din care purcede tot,
Descărcându-se în suflet,
Va deveni VREAU şi POT.
GRAMATICĂ TEMERARĂ
Istoria omenirii,
Începută c-un blestem,
Va triumfa doar sub scutul
CAUT ŞTİU şi NU MĂ TEM!
CUNOAŞTEREA şi İUBİREA
Sunt mărimi cumulative,
Rezervoarele trăirii,
Cele mai vechi substantive,
Două aripi avântate
Spre tăriile cereşti,
Predicate ce te-ajută
Să poţi şi să te-ntregeşti.
MAria RUgina
“Cartea nerostirii”, volum aparut la Editura MUSATINIA, Roman, 2012
