Cuvânt și iubire

“Profesorul Gheorghe Buzatu a caracterizat această zi ca „Zi astrală în trecutul neamului”. La miezul nopţii de 21/22 iunie, în trenul Patria, unde se afla Marele Cartier, staţionat în gara Piatra-Neamţ, generalul Ion Antonescu semna Ordinul nr. 0120: “Rusia ameninţă de multă vreme Europa prin pregătirile de atac pe care le face împotriva ei. Trebuie ca aceste ameninţări de nesuferit să ia sfârşit. Armata germană a început contraofensiva. Armata romaână va intra în luptă cot la cot cu aliaţii german pentru a repara nedreptatea ce ni s-a făcut”.

Din acest Ordin reies clar două lucruri. Armata Română pornea la război pentru eliberarea Bsarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, samavolnic răpite din trupul ţării în vara anului 1940 de sovietici. Dar şi cu speranţa de redobândire a Ardealului de Nord răpit de Ungaria şi a părţii din Dobrogea cedată Bulgariei. Armata Română nu intenţiona să cucerească nici o palmă din teritoriul Uniunii Sovietice. Vom vedea cum evenimentele au luat o altă întorsătură. Şi lucrul cel mai important: generalul Ion Antonescu avea în spate adeziunea deplină a întregului popor. Atât în documentele vremii, cât şi în mass-media, acest război avea să fie denumit “Războiul de reîntregire”.
După miezul nopţii, în cabinetul generalului Antonescu amenajat în trenul Patria, în faţa generalului Ritter von Schober, comandantul Armatei a 11-a Germană şi a întregului său cartier general, acesta a spus:

„Vă anunţ că astăzi a sosit ceasul pentru a şterge pata dezonoarei de pe fruntea Ţării şi de pe stindardele Armatei. Peste puţin timp, în faptul acestei zile, Armata Ţării va primi ordinul să treacă Prutul spre a împlini trupul ţării, aşa cum ne-a fost lăsat de Basarabi /…/ Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul nostru şi să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptăţii asupra nedreptăţii şi silniciei şi al luminii asupra întunericului”.

Începea astfel prima zi a războiului sfânt de reîntregire.
În zorii zilei de 22 iunie, la ora 04.00, trupele româno-germane ale Grupului de Armată „Ion Antonescu”, format din Armatele 3 şi 4 Române şi Armata 11 Germană, şi celelalte forţe de pe aliniamentul de la Marea Neagră la Marea Baltică declanşau războiul împotriva Rusiei comuniste.
Ziarele din ţară publicau Proclamaţia generalului către Ţară:

„Români ! În faţa Dumnezeului strămoşilor noştri în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, ne-am luat azi răspunderea de a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului. În ceasurile când popoarele îşi torc istoria pe câmpurile de bătaie, când drepturile se cuceresc în flacăra jertfei iar civilizaţia se plămădeşte din sângele veacurilor, poporul românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei neamurilor. Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scriem cu propriul nostru sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaşi sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de neamul românesc însuşi, ci de trădătorii lui. În numele credinţei creştine, a drepturilor româneşti şi pentru viitorul nostru neînfricat, români vă chem la luptă, la luptă sfântă în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi. La luptă sfântă pentru neam şi Rege!”

În toate unităţile militare şi în mass-media s-a difuzat Ordinul de Zi al Comandantului de Căpetenie al Armatei:

„V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă. Să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. OSTAŞI, VA ORDON TRECEŢI PRUTUL! Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi miazănoapte, dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi, reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali al Bucovinei ogoarele şi plaiurile voastre”…

Întreaga Ţară a primit vestea declanşării războiului cu Uniunea Sovietică cu entuziasm, ca pe un act de dreptate.
Aflat la Sinaia, aflând de la postul de radio BBC despre declanşarea ostilităţilor, Regele Mihai i-a telegrafiat generalului Ion Antonescu:

„În clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră şi ostaşii ţării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria şi străduinţa domniei voastre, neamul întreg şi cu mine trăim în veci bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului”.

Ziarul Timpul consemna:

„Ca un tunet, lumea a coborât în stradă îmbrăţişându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi… Cetăţenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din anul 1916. Un soare fierbinte şi sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui binecuvântată, în această binecuvântată, la rândul ei, zi de duminică… Pieţele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marşuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I se desprinde şi invită la paşi măsuraţi de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum naţional. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul de Coşbuc”.
Ziarul Universul însera în articolul de fond:

„Bate astăzi ceasul istoric al unui destin nou pentru ţara noastră. România lovită, trădată, mutilată, a aşteptat cu nădejde ziua dreptăţii. Această încredere este răsplătită astăzi de Proclamaţia către Ţară şi de Ordinul către Armata Română ale generalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului şi Comandant de Căpetenie al Trupelor Aliate, care luptă pe frontul Bucovinei şi Basarabiei. Drepturile noastre asupra Basarabiei şi Bucovinei întregi – se arată în continuare în articol – n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale şi prin abuzuri de forţă împotriva poporului românesc şi a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut şi confirmat, iar suferinţele fraţilor noştri din Basarabia şi Bucovina le-au întărit şi sfinţit. În aceeaşi zi sfântă de duminică, la Piatra Neamţ, generalul împreună cu suita sa au asistat la serviciul religios din Biserica Sfântul Nicolae, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. La sfârşitul serviciului, Ion Antonescu a cerut să fie lăsat singur cu preotul. Era actul de închinăciune, tradiţie de evlavie voievodală pentru neam, pentru sufletele celor ce în orele acelea, îşi dădeau sângele înroşind apele Prutului şi iarba malurilor lui.”

La ora 10.00, Radio România difuza cuvântarea lui Mihai Antonescu din care redau: „Războiul de azi este un act de reparaţie istorică. Drepturile unui neam nu stau nici în coroane desuete, nici în titluri istorice găsite în arhive sau biblioteci, nici în tratate câştigate prin jocuri de echilibru politic, prin târguri sau donaţii internaţionale. Ci este drept al unui neam tot ce este în stare puterea şi sufletul lui de dreptate să cuprindă şi să păstreze…// Pe pământul Basarabilor şi până dincolo de Nistru, ca şi pretutindeni unde bate inimă românească, acolo este (sunt n.a.) drepturi şi viaţa noastră şi nimic pe lume nu ne va opri s-o culegem acolo unde Dumnezeu şi pământul au dăruit-o, iar veacurile n-au putut-o stinge…// Lupta pentru pământurile Moldovei este lupta pentru viaţa poporului român iar biruinţa este un act de înaltă reparaţie istorică”.

“Din data de 23 iunie 1941, trenul „Patria” n-a cunoscut odihnă de noapte sărind din staţie în staţie pe rocada Botoşani, Iaşi, Vaslui” – îşi aminteşte locotenent-colonelul Magherescu din staful generalului. Neobosit, liniştit şi încrezător, generalul pornea în goana automobilului prin pădurile bucovinene de curând înrobite şi pe care fumul luptelor încă le mai acopereau, la comandamente de mari şi mici unităţi, în linia întâi, la bateriile de artilerie în poziţie, la observatoarele înaintate, la treceri peste cursuri de apă, înfruntând peste tot pericolul glonţului, al atentatului, oboseala şi adeseori foamea şi setea. Acestea le făcea pentru a stimula şi corecta greşeli, pentru a instaura şi menţine ordinea şi moralul ridicat al tuturor luptătorilor. Aşadar, 22 iunie 1941, zi simbol în istoria naţională rămâne aşa cum autorul anonim ne-o înfăţişează în Marşul Basarabiei care se afla în acele clipe pe buzele tuturor ostaşilor ce se îndreptau către fruntarii spre a le elibera: „Azi noapte la Prut/ Războiul a-nceput/ Românii trec dincolo iară/ Să ia înapoi prin arme şi scut/ Moşia pierdută astă vară.”

autor Teodor Filip basarabialiterara.com.md

Sursa: Revista Melidonium