“71 de ani de la primul val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei”
“Astăzi se împlinesc 71 de ani de la primul val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 mii de persoane au fost urcate în vagoane și trimise în Siberia.
Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.
Al doilea și al treilea val de deportări au avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când cel puțin 35 mii de oameni au fost trimiși în Siberia și în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, când au fost deportați 6 mii de oameni.” (Arena)
***
Aplicând în practică prevederile protocolului adiţional secret al tratatului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, la 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat prin forţa armelor Basarabia şi Nordul Bucovinei. URSS a anexat un teritoriu de 44.422 km2 (circa 15 procente din suprafaţa teritorială a României Mari ) cu 3 mil. 200 mii locuitori în Basarabia şi 6 mii km2 cu peste 500 mii locuitori în partea de nord a Bucovinei.
La 2 august 1940, Sovietului Suprem al URSS, pe baza a 6 judeţe (Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei, Soroca) din Basarabia şi a şase raioane (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol) ale RASSM a creat RSS Moldovenească şi a “primit-o” în componenţa URSS.
Ocuparea Basarabiei şi Nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică a condus la mari procese migraţioniste în teritoriile menţionate, precum şi la transferuri masive de populaţie. Ultimele au avut loc atât sub imperiul panicii care cuprinde, de regulă, populaţia în cazurile ocupării anumitor teritorii, cât şi în rezultatul politicii staliniste de strămutare a popoarelor.
Ocuparea Basarabiei şi Nordului Bucovinei s-a înfăptuit contrar voinţei majorităţii populaţiei acestor provincii româneşti de aceea la vestea despre trecerea Nistrului de către trupele sovietice mii de basarabeni şi bucovineni s-au refugiat în România, părăsindu-şi locuinţele şi averea. În anul 1940, după datele Ministerului de Interne al României “în legătură cu tristul eveniment al pierderii Basarabiei şi Bucovinei s-au refugiat în ţară peste 23.000 capi de familie, care n-au vrut să încerce rigorile regimului bolşevic, străin de neam şi de mentalitatea noastră românească”. Conform recensământului populaţiei din 6 aprilie 1941, “pe teritoriul diminuat al României” au fost înregistraţi 68.953 refugiaţi din teritoriile ocupate de ruşi.
Deportarea din 13 iunie 1941 a început la orele 2.30 în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi a cuprins teritoriile ocupate de URSS de la România în iunie 1940 – Basarabia şi Bucovina de Nord, precum şi Ţările Baltice. Din Basarabia şi Bucovina de Nord urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate şi 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).
În rezultatul operaţiunii au fost ridicate de la casele lor 29.839 persoane, dintre care 5.479 persoane au fost arestate (“membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovie-tice”) şi 24.360 persoane au fost deportate. Din acest total al persoanelor arestate şi deportate tributul principal l-a plătit populaţia RSS Moldoveneşti: 4507 persoane arestate şi 13.885 persoane deportate (în total 18.392 persoane). Din cele 4.507 persoane arestate (capi de familie) din RSSM, 4342 persoane au fost ridicate conform materialelor întocmite de Comisariatul Norodnic al Securităţii statului, deci din considerente politice, şi 165 în baza materialelor întocmite de Comisariatul Norodnic al Afacerilor interne (dosare penale). La staţiile de tren persoanele arestate au fost separate de familiile lor şi încărcate în eşaloane speciale. Mulţi dintre aceştia au fost supuşi represiunilor mai târziu în timpul aflării lor în lagăre. Fiind învinuiţi de activitate antisovietică mulţi au fost condamnaţi la pedeapsa capitală, locul lor de înmormântare până în prezent rămânând necunoscut.
Persoanele ridicate din RSSM au fost surghiunite în RSS Kazahă şi RASS Komi, regiunile Omsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk. Dintr-un raport al GULAG-ului din luna octombrie 1941 aflăm că la acea dată în coloniile din RSS Kazahă, RASS Komi, Ţinuturile Altai şi Krasnoiarsk şi în regiunile Kirov, Omsk şi Novosibirsk, din Ţările Baltice, RSSM şi regiunile vestice ale RSS Ucrainene şi RSS Bieloruse erau 85.716 persoane, inclusiv 22.648 din RSS Moldovenească.
(Din Raportul UNHCR)
